Cazinoul în paragină la Centenar

Sărbătorim cu fast Centenarul și 140 de ani de la Mica Unire, dar lăsăm în paragină moștenirea istorică

Când văd cu cât aplomb ne vorbesc politicienii despre Centenar, nu pot să nu mă întreb ce au făcut ei în ultimii aproape 30 de ani, ce lasă în urmă, ce realizări remarcabile, care să rămână în istorie, au construit. Mi-ar fi plăcut să nu apeleze la festivisme, dar să lase în urma lor ceva, măcar la fel de impresionant cum ne-au oferit drept moștenire strămoșii noștri. Nu numai că nu au făcut asta, dar nici clădirile istorice, monumentele naționale, imobilele de patrimoniu nu au fost în stare să le reabiliteze și remarc cu tristețe că este tristă și dezolantă România la Centenar.

Orașul Constanța nu a ținut pasul cu modelul din perioada monarhiei

Am sărbătorit pe 14 noiembrie, 140 de ani de la Unirea Dobrogei cu țara (Mica Unire cum i-am spus în titlu, din lipsă de spațiu, deși acest termen se folosește pentru Unirea Principatelor de la 1859) și am făcut o paralelă între ce s-a construit în acea perioadă și ce rămâne în urma guvernărilor de după 1989.

Până și un copil știe că Dobrogea a cunoscut în timpul domniei lui Carol I, o perioadă de înflorire economică și culturală fără precedent. Atunci a început construcția Portului Constanța, s-a realizat Podul de la Cernavodă, s-au ridicat Cazinoul, Palatul Regal, Castelul Reginei Maria, iar Constanța și stațiunea Mamaia s-au dezvoltat foarte mult. Toate construcțiile realizate în perioada interbelică, cele mai multe imobile de patrimoniu din zona veche a Constanței sunt lăsate în paragină, fără un dram de respect pentru istoria lor și frumusețea arhitecturală neegalată de construcțiile ridicate în ultimele trei decenii.

Imaginea Cazinoului este absolut relevantă, la fel ca cea a hotelurilor Palace și Intim sau cea a centrului vechi din Constanța, toate sunt dezolante și ne determină să credem că orașul nu a ținut pasul cu modelul din perioada monarhiei. Dacă ne raportăm la atâtea clădiri emblematice și noi nu putem să amintim măcar una pe care generația noastră o lasă după 30 de ani, care să fie comparabilă nu cu Cazinoul, dar măcar cu Vila Șuțu sau cu Vila Regală din Mamaia, este trist.

Festivismul acoperă neputința generației noastre de a realiza ceva măreț

Discutam zilele acestea cu prodecanul Facultății de Istorie și Științe Politice din cadrul Universității Ovidius Constanța, Daniel Citirigă și îmi spunea că: ”Guvernele din perioada premergătoare Primului Război Mondial și după acesta, au avut un interes pentru a dezvolta țara și putem să îl luăm drept model. Nici atunci oamenii politici nu erau sfinți, dar aveau bună-credință, în urma căreia, în afară de declarații pompoase și kitsch-ul acesta al festivismelor, existau totuși realizări.”

”Această formă de celebrare prin manifestări lipsite de conținut, prin mese câmpenești și prin hore, acoperă faptul că nu există operă în spate, pur și simplu sărbătorim ceva, amintind doar trecutul. Cea mai frumoasă celebrare a Dobrogei la 140 de ani sau la 150, care vor veni peste 10 ani, dacă tot ne place să tăiem panglici, ar trebui să fie la construcția unui pod peste Dunăre, la reabilitarea Cazinoului sau, de ce nu, la inaugurarea unui nou teatru. Cred că această formă de festivism, acoperă, de fapt, neputința generației.” a mai precizat Daniel Citirigă.

Mulți dintre noi se întreabă de ce nu poate fi reabilitat Cazinoul, în condițiile în care a putut fi construit în urmă cu mai bine de un secol, în doar 5 ani sau de ce casele foarte frumoase, care dau farmec zonei peninsulare nu sunt renovate. Este uimitor faptul că acum 100 de ani se construiau adevărate bijuterii din punct de vedere arhitectural, iar acum nici măcar nu ne pasă de moștenirea pe care am primit-o și o vindem pe OLX. Aș spune că este vorba de cultură și nimic mai mult. Sau mai degrabă, de lipsa ei. Ei bine, profesorul Daniel Citirigă ne-a oferit câteva informații pentru a avea o imagine de ansamblu.

”În nici un caz nu se compară capacitățile României în jurul anului 1900 cu cele de astăzi, pentru că nu se compară tehnologia acelor vremuri cu cea extrem de avansată din secolul XXI sau PIB-ul României de astăzi cu cel din 1900, cum nu se compară nici numărul de specialiști pe care ar trebui să îl aibă țara noastră astăzi. În 1900, aproximativ 80% din populația României era analfabetă. Când a început Primul Război Mondial avea puțin peste 7 milioane de locuitori, iar după Primul Război și-a dublat numărul de locuitori și teritoriul. Atunci erau provocări mult mai mari. Și după integrarea Dobrogei au fost o provocări politice și administrative, pentru integrarea unui teritoriu cu minorități foarte puternice, erau turci, tătari, greci, ruși, evrei. Astăzi, noi avem un spațiu închegat, oricât ar spune românii că sunt în pericol, trebuie să realizăm că statul român este cel mai stabil din istoria lui și se află în alianțele internaționale cele mai puternice. Din punct de vedere al securității statale, niciodată nu a fost mai sigură România decât acum.”

Despre asta este vorba, politicienii de acum 100 de ani și-au dat interesul și au făcut ceva. Oamenii aceia au trăit într-o perioadă în care nu aveau posibilități materiale și totuși au lăsat în urmă cam tot ce avem acum.

”Să nu uităm că atunci, imediat s-a putut construi un pod peste Dunăre, iar acum, de ani buni se discută despre reabilitarea lui sau despre construcția unui pod de la Galați spre Tulcea. Trecerea pe Dunăre se face și în ziua de astăzi de la Măcin cu bacul și suntem în fază de discuții și de proiecte, în condițiile în care există fonduri europene, nu doar naționale. Cu toate astea, nu s-a reușit construirea unui alt pod peste Dunăre, după 30 de ani de la căderea comunismului.”, ne amintește Daniel Citirigă.

Așa sărbătorim Centenarul în realitate, cu nerealizări. Trebuie să conștientizăm faptul că, în momentul în care cineva vine să facă turism în Constanța, nu este preocupat de cartierul Tomis 3 sau de Inel 2. Vine să vadă orașul vechi, care trebuie să fie reabilitat și pus în valoare, mai ales că avem multe clădiri istorice și vestigii pe care să le promovăm. Sunt clădiri a căror frumusețe nu a fost nici până acum egalată, iar tot ce facem este să ridicăm blocuri peste orașul antic, să îl acoperim și să-l ascundem, ca și cum ne-ar fi rușine cu el.

Share

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.