Fii-miu dă mâine examen la școala de șoferi. Orașul, că sala a luat-o. Modest, cu 22 de puncte, dar l-am lăudat. Bineînțeles că are emoții, cine n-a avut? Îmi amintesc și azi cum îmi tremura piciorul pe ambreiaj și cum râdea polițistul. Dar nu despre mine e vorba aici. Voiam să vă spun că Alex, fiul meu, a strâns atâtea povești de la prieteni care au picat în ultimele luni orașul, că aș putea scrie o carte. Am aflat astfel, că este cel puțin un examinator care îi terorizează pe cursanți. Dacă își ia o zi liberă, mulți răsuflă ușurați.
Un puști a fost atât de exasperat de comportamentul polițistului, încât la un moment dat, a tras mașina pe dreapta și a coborât. De când a pus mâna pe volan săracul băiat și până a luat decizia nefericită, examinatorul l-a tocat mărunt ca o soacră, pentru fiecare mișcare. Și cum copiii ăștia n-au o experiență vastă de viață cu mariaje, neveste și soacre disperate care să-i toace mărunt, cedează psihic la prima șicanare a organului. I-am spus lui Alex să nu-și facă griji din acest punct de vedere. L-am stresat suficient în ultimii 18 ani, încât sunt sigură că a dezvoltat imunitate la răutățile altora și va fi impasibil. Mai mult, l-am stricat și a devenit misogin după câte critici a trebuit să suporte în viață.
Acum, că tot am adus acest subiect în discuție, o să vă mărturisesc că m-a pus necuratul să fac câteva chestionare cu Alex. Eșec total, mi-e și frică să mai pun mâna pe mașină. Acum, testele acestea sunt online și dacă greșești la 5 întrebări te pică instantaneu. Credeți că am trecut vreunul? Nu vă hliziți, mai bine încercați și voi să faceți unul și mai vorbim după.
Dar vă spuneam că am auzit că ar fi și examinatori mai umani, care n-au uitat că au dat și ei odată orașul și au avut emoții. Sunt adevărați gentelmani cei care trec cu vederea faptul că o femeie nu știe să răspundă la întrebări legate de mecanică. Sunt înțelegători și știu săracii că doamnele au nevoie de telefon, nu de cunoștințe legate de motor, ulei sau planetare. La cea mai mică problemă, își apelează soțul, iubitul sau direct mecanicul și solicită ajutor. Mai simplu de-atât nu se poate. Am aflat că sunt și polițiști care, după examinare, îi sună pe instructori și îi felicită pentru modul în care o cursantă a făcut parcarea cu spatele. Acum nu mă întrebați detalii, nu știu cum arăta fata în cauză și dacă polițistul se uita mai mult la ea că e frumoasă sau chiar i-a plăcut cum a făcut manevra.
De la polițiști însă, am aflat și câteva povești pe care le spun instructorii elevilor care pică orașul. Cea mai întâlnită este aceea cu polițistul a cărei nevastă a murit călcată pe trecerea de pietoni. Ei le spun cursanților picați, aproape cu lacrimi în ochi, aceste drame prin care chipurile au trecut nevestele examinatorilor, pentru a nu fi acuzați că n-au fost în stare să îi învețe pe proaspeții șoferi cum se conduce.
Sunt curioasă care sunt amintirile voastre legate de acest subiect. Dacă sunt încă intense, le puteți scrie aici.
Desi am permis din ’91 si conduc zilnic prin oras nu cred ca pot trece un test de care scri tu. In plus sunt unul dintre barbatii care cbiar recunosc ca nu sunt buni soferi. Conduc cel mult sase luni pe an. De fapt in opinia mea ferma soferi sunt cei care au o profesie din asta restul , aia mai buni decat mine.
Altfel cum ar mai fi viata noastra daca nu am invata cate ceva in fiecare zi.
Ai vorbit de parcare, eu m-am uitat pe You Tube dupa care am incercat si singur, nu are cum sa nu iti iasa.