Un medic bun, suferă alături de pacienții săi când nu îi poate trata. Îl doare faptul că are mâinile legate, că îi lipsesc dotările necesare pentru salvarea bolnavilor. Are un nod în gât când vorbește despre evoluția rapidă a tehnicii în domeniul său, dar s-a învățat deja cu ideea că nu va lucra niciodată cu aparate de ultimă generație. Am stat de vorbă cu medicul primar ORL Cristina Otilia Laza, despre meseria pe care și-a ales-o, de cazurile pe care le tratează și despre piedicile care le sunt puse puținilor medici buni care au mai rămas în țară. Acum înțeleg de ce aleg să plece din țară doctorii cărora le pasă că nu au cu ce să își vindece pacienții sau pe bolnavii care s-au săturat ca acest sistem sanitar defect să îi trateze cu dezinteres.
Medicina modernă a progresat mult datorită tehnologiei, au apărut biomateriale, molecule noi și operații minim invazive. Spitalele de la noi în ce an au rămas, în comparație cu cele din alte țări?
”Nu spitalele din România, ci Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța are una din cele mai vechi și proaste dotări din țară. ORL-ul e văzut ca o specialitate secundară și nu se investește pentru că există întotdeauna alte priorități. Nu mai avem nici instrumentar.
Lucrăm cu endoscoape din 1930 și mai folosim dalta și ciocanul la mastoidectomie. Nu mai există microscoape operatorii și nici instrumentar fin de cofochiurgie, mi-a declarat dr. ORL-ist Cristina Laza.
Sunt dureroase aceste realități, atât pentru medicii care se confruntă zi de zi cu ele, cât și pentru pacienți. Din păcate însă, aceste probleme nu îi sensibilizează deloc pe cei care ar trebui să investească în sistemul sanitar constănțean.
Am pus degetul pe rană și am întrebat-o pe doamna doctor Cristina Laza, cum arată o clinică ORL din Germania sau din alte state europene în care a mers în vizite de lucru, stagii de pregătire sau la conferințe.
Este foarte bine organizată, atât ambulator cât și clinic. Un interior viu colorat, design impresionant, multe informații. Au cele mai noi instrumente. De fapt, un cabinet are un kit de examinare, un scaun mobil, surse de lumină, endoscoape de toate felurile, microscop, cauter, aspirator, stroboscopie. Apoi, sălile lor de operații au tot ce-i mai bun: instrumente, cautere, lasere de toate felurile, freze, endoscoape cu vedere 3D, sisteme de navigatie, microscoape care se pot folosi pentru nas, ureche, laringe sau creier. Pe ele se poate monta orice fel de laser, filmează, face poze și se reglează automat la comandă verbală. De exemplu, dacă îi spui: ”dr LAZA ear”, se reglează după dioptriile mele și distanța focală necesară. Unii au roboți operatori, ce să mai vorbim de audiometrie sau explorarea vertijului. Aparatul nostru de anestezie era vechi de 30 de ani. Era obiect de muzeu.
Rinoplastia este o intervenție la care mulți apelază doar din motive estetice?
Da, din acest motiv se plătește. Dar noi, întotdeauna începem să redăm funcția, adică, pacientul trebuie întâi să respire bine, să-i rezolvăm rinita sau sinuzita. Bineînțeles că un sept nazal corectat în partea cartilaginoasă reface și simetria nasului-septoplastie. Ca rezidentă, mai ales vara, primavara, făceam zilnic două rinoplastii, otoplastii, lifting sau blefaroplastii. E foarte important să ai simț artistic, nu neapărat să respecți proporțiile perfecte. Uneori, un defect pus în valoare este totul. De exemplu, alunița lui Marylin Monroe e un defect, o masă de celule tumorale melanice, dar pe pielea ei albă, efectul era ucigător. La fel se poate vorbi și despre proporțiile feței. Gândiți-vă la Julia Roberts -are gura foarte mare, dar ăsta e șarmul ei. Din păcate, nouă ne-a fost confiscată trusa și nu mai avem voie să mai facem astfel de intervenții în spital, deși puteam efectua operații de chirurgie plastică, desigur, contra-cost, cu chitanță.
Care au fost cele mai dificile intervenții chirurgicale pe care le-ați realizat?
Pentru că am avut mentori doi profesori foarte buni, și eu, la rândul meu, am operat toate complicațiile grave ale otitelor. Am avut cazuri foarte grave de otite complicate cu meningită, meningo-encefalite, abcese cerebrale, cerebeloase, tromboflebita sinusului sigmoid sau a venei jugulare interne. Am reparat traumatisme severe ale feței sau ale gâtului, produse prin arme albe sau de foc, suicid ori accidente. Am salvat pacienti sufocați sau cu supurații grave, am operat cancere, iar oamenii trăiesc și acum, după 20 de ani de la intervenție.
Chirurgia oncologică e o artă, trebuie să ai vaste cunoștințe. Sunt foarte multe tipuri de operații cu indicații stricte. Pentru mine, o operație e grea este dacă se ivesc complicații care nu țin de tehnică sau de boală.
