Aparatura din 1930 și operațiile făcute cu dalta și ciocanul, realități ale sistemului sanitar românesc în sec XXI

Un medic bun, suferă alături de pacienții săi când nu îi poate trata. Îl doare faptul că are mâinile legate, că îi lipsesc dotările necesare pentru salvarea bolnavilor. Are un nod în gât când vorbește despre evoluția rapidă a tehnicii în domeniul său, dar s-a învățat deja cu ideea că nu va lucra niciodată cu aparate de ultimă generație. Am stat de vorbă cu medicul primar ORL Cristina Otilia Laza, despre meseria pe care și-a ales-o, de cazurile pe care le tratează și despre piedicile care le sunt puse puținilor medici buni care au mai rămas în țară. Acum înțeleg de ce aleg să plece din țară doctorii cărora le pasă că nu au cu ce să își vindece pacienții sau pe bolnavii care s-au săturat ca acest sistem sanitar defect să îi trateze cu dezinteres.

Medicina modernă a progresat mult datorită tehnologiei, au apărut biomateriale, molecule noi și operații minim invazive. Spitalele de la noi în ce an au rămas, în comparație cu cele din alte țări?

”Nu spitalele din România, ci Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța are una din cele mai vechi și proaste dotări din țară. ORL-ul e văzut ca o specialitate secundară și nu se investește pentru că există întotdeauna alte priorități. Nu mai avem nici instrumentar.

Lucrăm cu endoscoape din 1930 și mai folosim dalta și ciocanul la mastoidectomie. Nu mai există microscoape operatorii și nici instrumentar fin de cofochiurgie, mi-a declarat dr. ORL-ist Cristina Laza.

Sunt dureroase aceste realități, atât pentru medicii care se confruntă zi de zi cu ele, cât și pentru pacienți. Din păcate însă, aceste probleme nu îi sensibilizează deloc pe cei care ar trebui să investească în sistemul sanitar constănțean.

Am pus degetul pe rană și am întrebat-o pe doamna doctor Cristina Laza, cum arată o clinică ORL din Germania sau din alte state europene în care a mers în vizite de lucru, stagii de pregătire sau la conferințe.

Este foarte bine organizată, atât ambulator cât și clinic. Un interior viu colorat, design impresionant, multe informații. Au cele mai noi instrumente. De fapt, un cabinet are un kit de examinare, un scaun mobil, surse de lumină, endoscoape de toate felurile, microscop, cauter, aspirator, stroboscopie. Apoi, sălile lor de operații au tot ce-i mai bun: instrumente, cautere, lasere de toate felurile, freze, endoscoape cu vedere 3D, sisteme de navigatie, microscoape care se pot folosi pentru nas, ureche, laringe sau creier. Pe ele se poate monta orice fel de laser, filmează, face poze și se reglează automat la comandă verbală. De exemplu, dacă îi spui: ”dr LAZA ear”, se reglează după dioptriile mele și distanța focală necesară. Unii au roboți operatori, ce să mai vorbim de audiometrie sau explorarea vertijului. Aparatul nostru de anestezie era vechi de 30 de ani. Era obiect de muzeu.

Rinoplastia este o intervenție la care mulți apelază doar din motive estetice?

Da, din acest motiv se plătește. Dar noi, întotdeauna începem să redăm funcția, adică, pacientul trebuie întâi să respire bine, să-i rezolvăm rinita sau sinuzita. Bineînțeles că un sept nazal corectat în partea cartilaginoasă reface și simetria nasului-septoplastie. Ca rezidentă, mai ales vara, primavara, făceam zilnic două rinoplastii, otoplastii, lifting sau blefaroplastii. E foarte important să ai simț artistic, nu neapărat să respecți proporțiile perfecte. Uneori, un defect pus în valoare este totul. De exemplu, alunița lui Marylin Monroe e un defect, o masă de celule tumorale melanice, dar pe pielea ei albă, efectul era ucigător. La fel se poate vorbi și despre proporțiile feței. Gândiți-vă la Julia Roberts -are gura foarte mare, dar ăsta e șarmul ei. Din păcate, nouă ne-a fost confiscată trusa și nu mai avem voie să mai facem astfel de intervenții în spital, deși puteam efectua operații de chirurgie plastică, desigur, contra-cost, cu chitanță.

Care au fost cele mai dificile intervenții chirurgicale pe care le-ați realizat?

Pentru că am avut mentori doi profesori foarte buni, și eu, la rândul meu, am operat toate complicațiile grave ale otitelor. Am avut cazuri foarte grave de otite complicate cu meningită, meningo-encefalite, abcese cerebrale, cerebeloase, tromboflebita sinusului sigmoid sau a venei jugulare interne. Am reparat traumatisme severe ale feței sau ale gâtului, produse prin arme albe sau de foc, suicid ori accidente. Am salvat pacienti sufocați sau cu supurații grave, am operat cancere, iar oamenii trăiesc și acum, după 20 de ani de la intervenție.

Chirurgia oncologică e o artă, trebuie să ai vaste cunoștințe. Sunt foarte multe tipuri de operații cu indicații stricte. Pentru mine, o operație e grea este dacă se ivesc complicații care nu țin de tehnică sau de boală.

Doctorul ORL-ist Cristina Otilia Laza a publicat de curând o carte în Germania, pentru a fi accesibilă oricărei persoane interesate de pe planetă. E o carte despre bolile foarte rare și dificil de diagnosticat pe care le-a tratat. Pacienții doctorului Cristina Laza au fost norocoși că au descoperit-o după ce au deschis multe alte uși de cabinete fără vreun rezultat pentru sănătatea lor. I-a tratat, iar acum vin multe somități să vadă “minunea” prin care au fost vindecați. Care este povestea cărții pe care ați publicat-o pe alte meleaguri, dna dr. Laza?

Această carte tratează o patologie rară, greu de diagnosticat și tratat. Boli rare, care cu câteva decenii în urmă erau mortale în câteva luni. În categoria bolilor cu inflamații granulomatoase sunt multe categorii -produse de bacterii, fungi, paraziti, boli ale sistemului imunitar, neoplazii. Foarte frecvent, primele manifestări apar în sfera ORL. Asta presupune cunoștințe avansate legate de diagnosticul, etiologia și tratamentul acestor boli. Astfel, se evită diagnosticul într-un stadiu avansat, tratamentul tardiv, mutilările sau chiar decesul. Ceea ce este interesant este că am fost invitată și sponsorizată să public cartea, totul plecând de la un caz foarte rar, pe care l-am publicat la Congresul European de ORL de la NISE ca e-poster și am luat premiu pentru ambele lucrări. Am scris-o pentru că știu ce înseamnă să înveți după cărți vechi de 60 de ani, dar să fii la curent cu tot ce-i mai nou.

Absolvenții Facultății de Medicină din Constanța sunt interesați de specialitatea ORL?

Incredibil, dar sunt. Deși este o specialitate foarte vastă și dificilă, poți câștiga foarte bine doar din consultații. Iar un chirurg senior care operează complex-FESS-ul, cofochirurgia otologică, oncologică sau reconstructivă costaă foarte mult. Din păcate, am ajuns la generația care nu știe nimic, a trecut facultatea copiind din telefon. Pe mulți studenți nu-i interesează nimic, sunt plini de bani, au mașini luxoase și pot cumpăra un post sau o teză de doctorat, fără probleme.

Dvs de ce ați ales această specialitate?

Am ales ORL pentru complexitate, să văd ce pot, dacă am destul curaj și forță psihică. Inițial, am vrut să aleg cardiologie, unde am lucrat mult în studenție, dar am avut o revelație că de fapt nu pot vindeca pe nimeni, că pot doar să ameliorez și să încerc să le prelungesc viața. Eu n-am putut să suport asta, prefer sa vină la consultație necunoscuți care să-mi spună: ”Dumneavoastră mi-ați salvat soțul polițist când i-au tăiat gâtul țiganii”. Am pacienți care, în fiecare an, vin doar să mă vadă, să-mi ofere un cadou simbolic și să îmi zică: ”Dacă nu erați dumneavoastră și nu vă luptați cu toți, eram mort demult”.

Faceți parte din colective internaționale de cercetare și ați realizat multe studii clinice. Este apreciată această activitate la noi în țară, sau mai mult în străinătate?

Activitatea științifică este mai apreciată în străinătate. Am lucrat 10 ani pentru doctorat și am contribuit la obținerea unui medicament foarte eficient în tratarea demenței. Teza de doctorat mi-a fost recunoscută după 5 ani, masterul dupa 9 ani, European board după 13 ani și American board abia după 10 ani și doar cu avocatul de mână.

Câte intervenții chirurgicale ați realizat până în prezent, dna dr. Laza?

Am făcut foarte multe intervenții chirurgicale, dar importante sunt cazurile grele salvate. Totuși, dacă pe vremea profesorului Andrei am putut să fac 80% din ce știam să operez, acum, am ajuns poate la sub 30%, din lipsa dotării.

Ce lucruri ciudate ați scos din nasul, urechile sau din gâtul pacienților?

Am scos foarte multe lucruri neobișnuite: un pește viu, o limbă de mare din nasul unui pescar, o vertebră de gât de pui blocată timp de un an în vegetațiile adenoide, în spatele nasului, o periuță de dinți înghițită, ace, scobitori scăpate pe gât, proteze dentare, linguri, lame de ras, pioneze înghițite de un sugar de 6 luni, periculoasele baterii de ceas sau magneți de la căștile copiat care se bagă în ureche.

Am discutat despre multe alte lucruri cu doamna doctor Cristina Otilia Laza, dar acestea sunt de departe cele care mi-au atras atenția asupra sistemului bolnav de Sănătate, în care medicii lucrează și pacienții sunt tratați. Mi-ar plăcea tare mult ca autoritățile locale, județene și centrale să facă tot posibilul pentru a schimba ceva, astfel încât pacientul să fie pus pe primul, nu pe ultimul loc, atunci când vine vorba de tratamente, iar medicii noști să nu mai fie forțați să plece din țară, din cauza lipsei de interes a responsabililor din sistemul sanitar.