​Liber la pițiponceală, după 40 de ani

Am fost oripilată zilele acestea, când am deschis Facebook-ul și am văzut o doamnă trecută de 40 de ani îmbrăcată ca o pițipoancă. Prea multă piele la vedere și exagerat de mult sclipici. Urât, urât, urât! Am râs de ea și la serviciu cu colegii și i-am pus imediat etichetă. E ca o pițipoancă. Vrea să iasă în evidență cu orice preț, chiar dacă devine penibilă.

Și m-am gândit repede că există atât femei cât și bărbați, care, cu cât înaintează în vârstă, cu atât sunt mai piți. Parcă fac întrecere. Doamnele au tendința de a ne arăta cât mai mult din formele lor după ce slăbesc și vor să-i impresioneze pe toți de pe catwalk-ul Facebook-ului. Bărbații își etalează bicepșii după ce au fost la sală și se fotografiază lângă mașina nouă sau alături de achiziția de 18 ani și vor cu orice preț să credem că sunt potenți. Ei bine, cine n-a prins pițiponceala la tinerețe, o experimentează la vârsta a doua. Sau a treia. Iar Facebook e o rampă de lansare.

Am gândit în șabloane, evident, cum face oricare dintre noi când vede ceva care nu-i place. Până la urmă, cine decide când devenim penibili? Ce manual ne învață câtă piele trebuie să lăsăm la vedere după 40 de ani? “Așa ceva nu se cade”, “trebuie să ai fusta peste genunchi și părul scurt după 40 de ani” sau “nu mai poți purta bluejeans, tricouri mulate și tocuri înalte sau teniși” sunt doar câteva dintre sfaturile pe care le-am auzit de-a lungul timpului. Aiurea! Sunt doar mituri. Prejudecăți, probabil inventate de niște doamne frustrate, plinuțe și nefericite de aspectul lor. Eu una, prefer să sparg aceste șabloane și să mă îmbrac fix cum îmi place. Blugii rupți, topurile strâmte, tenișii, bascheții sau bocancii fac parte din ținuta mea zilnică. Cine mă vede îmbrăcată în fustă, mă întreabă ce-am pățit sau la ce petrecere merg. Ne stă bine cu hainele în care ne simțim excelent. Cât despre cârcotași, nu trebuie să ne facem griji, gurile rele nu sunt închise niciodată.

De exemplu, bunica se îmbracă decent, are peste 10 “costumaşe” cu care merge foarte cochetă la biserică. Eu le ador însă pe bătrânele din zonele mediteraneene sau din Cuba, care poartă doar culori vii. Ale noastre preferă negrul sau maroul și fustele prea lungi, de parcă ar fi călugărițe. Mi s-a întâmplat frecvent să observ doamne în vârstă, care, atunci când văd o femeie cu o fustă mini, țâțâie lung și își fac trei cruci, de parcă trec pe lângă biserică. Sunt femeile care n-au făcut niciodată abdomene și n-au dat pe la sală, dar se pricep de minune să facă și să mănânce tocăniță și cozonaci, fără grija kilogramelor acumulate. Iar dacă observă vreo turistă de vârsta lor cu mușchii tonifiați și în pantaloni scurți, le ia cu leșin și cer repede sărurile.

Pe de altă parte, actrițele trecute de 50 de ani, sunt invidiate de toată planeta. Ele pot să se îmbrace cum vor, chiar dacă sunt criticate. Diferența dintre ele și divele noastre stă în stil. Ele nu încearcă să epateze, nu țin cu orice preț să iasă în evidență, pentru că sunt atât de stilate, încât și acoperite cu un cearceaf sunt sexy.

Iar cum designerii ne încurajează  că putem purta orice, trebuie să ne simțim libere să ne îmbrăcăm cum vrem, cu condiția să ne privim cu ochi critici în oglindă înainte de a ieși din casă. Eu vă las, fug la sală, că abia aștept să port la vară pantalonii scurți.

Share

Comments

2 responses to “​Liber la pițiponceală, după 40 de ani”

  1. Fix așa! 🙂
    Chiar azi am citit un articol despre cum se îmbracă o profesoară de sociologie la cei 63 de ani ai săi:
    http://perfectmedia.info/ea-nu-poarta-baticuri-si-fuste-lungi-cum-fac-bunicile-noastre-fashionista-de-63-de-ani-bombardeaza-lumea-modei/

    1. Super tare! Așa mă văd și pe mine, altfel n-as putea să mă privesc în oglindă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.