Sincer să vă spun, nu știu ce m-aș fi făcut dacă eram bărbat. Am atât de multe lucruri pe care le car zilnic după mine, încât, fără o geantă încăpătoare și un portofel voluminos, cred aș fi terminată. Deși, dacă stau să mă gândesc mai bine, umerii mi-ar mulțumi pe veci dacă mi-aș încărca toate obiectele într-un rucsac. Nici n-aș putea putea face un clasament al celor mai importante lucruri pe care zilnic le port cu mine. Portofelul cred că ar fi pe primul loc. Dulciurile sunt și ele indispensabile. Mereu trebuie să am în geantă ciocolată, bomboane, gumă de mestecat, biscuiți și un mix de fructe uscate pe care să le ronțăi când mi se face foame. Nelipsite din poșetă sunt și căștile de care am nevoie la radio, telefonul și e-reader-ul, fără de care, viața ar fi mai monotonă. În rest, toate mărunțișurile la care te gândești sau nici nu îți trec prin cap, sunt prezente în geanta mea. De la chei până la pastile pentru dureri de cap, machiaje, oglindă, batiste umede și uscate, ojă, țigări, brichetă, clame de păr și multe alte nimicuri.
Organizează-ți geanta ca o bibliotecă
Știu că nu-i frumos să lași un bărbat să îți umble în geantă, dar câteodată, când îmi cere fii-miu câte ceva și mi-e lene să mă deplasez, îl rog să caute singur ce îi trebuie. Niciodată nu găsește ce vrea în micul meu univers și de fiecare dată vine cu poșeta mea după el pentru a-i găsi lucrul de care are nevoie. Într-o zi, mi-a spus că ar trebui să îmi fac o hartă, să se descurce mai bine. Altă dată a venit cu ideea să îmi cataloghez lucrurile pe care le am în geantă, pe principiul folosit în biblioteci, eventual să fac și multe buzunare pentru fiecare categorie de lucruri, pentru a le găsi mai repede. Inventivi bărbații aceștia, n-am ce zice! Cu cât fac gențile mai mari, cu atât ele ar trebui să aibă mai multe compartimente. Hmm, n-ar fi o idee rea.
Geanta mea e ca tolba lui Moș Crăciun, mereu surprinzătoare
Veți spune că am prea multe lucruri pe care le car după mine, dar nu-i deloc așa. Toate, dar absolut toate sunt utile. Îmi place să am totul la îndemână, iar într-o situație de criză să fac față oricărei provocări. Ah, am uitat să spun, am în geantă și o cheie tip INBUS pe care o mai folosește fii-miu când iese cu rolele. Într-o zi mergeam la un restaurant din Eforie și am fost blocați în trafic din cauza unui accident rutier, mai bine de o oră. Pentru că tuturor ne era foame, am scos dulciurile din geanta mea salvatoare și ne bucuram toți, de parcă venise Moș Crăciun cu tolba plină de daruri.
Obiectul care mi-a pus capac a fost un pistol. De jucărie.
Biiip. Biiip. Biiip. Alertă maximă în Aeroportul Charles de Gaulle din Paris. Trei polițiști au apărut ca din senin în punctul de ckeck-in la care ne erau scanate bagajele. Priveam cu groază cum zboară lucrurile din geanta mea și din rucsacul lui fii-miu. Niciodată nu mi-am dat seama că am atâtea obiecte în geantă, iar când le-am văzut înșirate pe toate, mă întrebam cum or fi intrat. Doar săruri nu aveam la mine, deși în acel moment mi-ar fi fost de mare ajutor. Eram nervoși cu toții, iar eu am început într-un final să râd de situația penibilă în care ne aflam.
”Uite pistolul!” a țipat ofițerul de la controlul de securitate care-mi controla prin poșetă. ”Încă unul în rucsac!” a constatat și s-a schimbat la față. Ah, despre pistoale era vorba? Doamnă, sunt cumpărate pentru copil din Disneyland, sunt de jucărie, am răsuflat ușurată. Controlorul era o femeie tânără, enervată la maximum. A scanat câteva minute pistoalele, apoi le-a dat colegilor să le studieze cu atenție. Polițiștii au început să râdă. Și-au dat seama imediat că sunt din jucărie și au vrut să ni le înapoieze. Controlorul, nu și nu. Tărăboiul a luat amploare când a început fii-miu să plângă și să țipe că acelea sunt pistoalele lui și le vrea înapoi. Nu vreți să știți cum se uitau toți din aeroport, cu priviri încurajatoare spre noi și cu revoltă către franțuzoaica de la check-in.
Circ total, cum n-a mai văzut Parisul. În ajutorul nostru au venit și alți călători, revoltați că i-au fost sechestrate copilului pistoalele de jucărie și spuneau că ar trebui să ne fie restituite. Nimic nu a îduplecat-o. Ne-a spus să ne luăm toate bagajele și să mergem la punctul de îmbarcare. Am trântit de-a valma în geantă și în rucsac toate lucrurile pe care mi le-a împrăștiat ofițerul intransigent și într-un final am plecat. Fără pistoale, dar cu un puști care se smiorcăia și amenința că o va da în judecată pe femeia care i le-a luat. S-a mai potolit după ce i-am cumpărat dintr-un duty-free alte arme de jucărie. Bineînțeles că nu erau la fel de frumoase ca cele din Disney, dar nu ne puteam întoarce din vacanță cu mâna goală.
Mă mir că geanta cumpărată on-line înainte de plecarea în vacanță de pe site-ul answear.ro n-a suferit un atac de panică, după umilințele la care a fost supusă. Pentru a-și exprima compasiunea pentru pierderea suferită, câțiva călători i-au oferit lui fii-miu bomboane, ciocolată și fursecuri. După ce am primit biletul de îmbarcare și am urcat în avion, ne-am liniștit cu toții. A fost o vacanță cu multe peripeții, demnă de personajele lui Disney din care am învățat că-mi pot îndesa cam orice în geantă, mai puțin pistoale, fie ele și de jucărie.
Fotografiile incluse sunt din colecția personală.
Articol scris pentru concursul SuperBlog 2017.
