“Fata din Curcubeu”, perfecțiune e numele tău!
Când vezi o piesă atât de bine scrisă de Lia Bugnar și magistral jucată de actrița Marcela Motoc, cuvintele, fie ele și laudative, devin prea mici. Mi-a plăcut enorm “Fata din Curcubeu” și m-am gândit mult ce-aș putea scrie despre ea, astfel încât să v-o descriu cât mai bine.
Dar știți ce? Prefer să mergeți să o vedeți, să o trăiți, să vă bucurați de ea. În schimb, vă spun care au fost reacțiile prietenilor pe care i-am chemat să vadă piesa. Recunosc, i-am invitat fără să o fi văzut, dar aveam sentimentul că Marcela nu poate dezamăgi. Și așa a fost. Aveam așteptări înalte de la ea, dar le-a depășit cu mult. E cea mai cea actriță pe care am văzut-o jucând vreodată. Și credeți-mă, merg des la teatru.
Actori sunt mulți și joacă bine, dar puțini îți creează fluturi în stomac. Marcela Motoc este prima actriță pe care am văzut-o că lasă o sală întreagă cu o lacrimă în colțul ochilor și fără cuvinte, preț de minute întregi, ca un magician.
Când căutam o sală în Constanța pentru ca Marcela Motoc să poată juca “Fata din Curcubeu” și pentru noi, o doamnă mi-a zis că nimeni nu plătește să vadă un singur actor pe scenă. Ei aș! Credeți-mă, nici 20 de actori nu reușesc să creeze mai multă emoție și să-ți spargă sufletul în multe bucăți, cum reușește fata aceasta, vă jur.
Las aici câteva dintre lucrurile pe care mi le-au scris prietenii după ce s-a terminat spectacolul-viață, “Fata din Curcubeu”.
“Îți mulțumesc foarte mult că m-ai invitat! A meritat fiecare secundă și mult mai mult de atât!
Minunată actrița, superbă femeie, piesa de senzație. Gata, mă pun pe văzut și citit mai multe… Îmi este rușine că nu am știut până acum despre Marcela Motoc! Mulțumesc din nou!” Natalia“Marcela Motoc m-a fermecat! Este magnetizantă și răvășitoare, iar piesa îți crește pulsul și îți atinge sufletul. E ca o operație pe cord deschis, făcută fără anestezie. Vreau să o revăd curând.” Andreea
“Marcela a venit și ne-a dus acolo… Nu am văzut actrița. Am văzut doar personajul. Extraordinar! Felicitări!” Anca
“Cum poate cineva, într-un timp atât de scurt, atâta…doar cât a durat aceast spectacol, să te conducă în aşa de multă viaţă, cu toate puţinurile din ea, cu toate tristeţile, cu toate bucuriile, făcând-o atât de …viață? “Există pe lume un nume care nu are pe nimeni…” parcă aşa spunea Fata din Curcubeu. Atâtea nume…aşa mulţi nimeni… Şi un cinema Curcubeu. Mă înclin! Mulţumesc!” Olga
Toți prietenii care au venit la spectacol au fost fascinați de jocul Marcelei și le-a plăcut teribil piesa scrisă de Lia Bugnar. Atinge corzi sensibile, iar Marcela Motoc ne-a așezat, fără să ne dăm seama, într-un roller coaster. Ne ridica la cer și-apoi sărea cu noi de pe șine cu atâta ușurință, încât simțeam din plin toate urcușurile și coborâșurile din viața personajului ei.
Cred că pot spune, fără să greșesc, că Marcela este un spectacol în sine. Practic, ea a jucat pur și simplu viața. Da, viața, cu bunele și cu relele ei, cea care te mângâie tandru pe frunte și-apoi te lovește în moalele capului când nici nu te aștepți.
Am studiat chipurile spectatorilor și am observat că între Marcela Motoc și public se creează o chimie, o legătură strânsă, care se menține chiar și după finalizarea aplauzelor. Nu ratați ”Fata din Curcubeu”, este fabuloasă! E o experiență unică, ce nu v-a mai fost oferită la teatru. Un spectacol pe care îl vezi cu inima. O piesă care îți intră adânc la suflet și nu mai iese prea curând. Dar e bine! Senzația este plăcută și te gândești ce păcat ar fi fost să o ratezi.
Pentru că ați avut răbdare să citiți până aici și v-am făcut curioși, vă ofer câteva cuvinte despre piesă.
“Fata din Curcubeu” s-a născut într-o familie frumoasă, veselă și educată. Când a pierdut totul, chiar dacă lumea ei s-a prăbușit, a supraviețuit și nu și-a pierdut nicio clipă sufletul. A visat, a sperat, a cântat și ne-a împărtășit marile ei drame și bucuriile minore din mărunta-i viață. E fata care, în ciuda experiențelor nemiloase, nu și-a pierdut puritatea, iar dorința sa cea mai mare era să aibă o tonetă în care să vândă înghețată, să crească o pisică și să își poată permite să-i dea un nume. Pentru că, fata din Curcubeu știa că atunci când își va striga pisica pe nume va fi mereu răspunzătoare pentru ea. Cuvintele ei sunt răvășitoare: „Sigur trebuie să existe undeva în lumea asta un nume care n-are pe nimeni. Dacă dai nume cuiva, trebuie să ai grijă de el toată viața ta, să veghezi asupra lui“.
