Limbaj de lemn, minciuni cât mai credibile, probabil exersate în fața oglinzii, comportament arogant în încercarea de a acoperi cât mai bine prostia, răspunsuri fără sens sau legătură cu întrebările, lăcomie, hoție, ignoranță, incompetență, laude nerealiste și multe, foarte multe nerealizări. Știți exact unde bat, nu-i așa? Fix la politicieni ne duc cu gândul toate aceste defecte pe care le etalează zilnic cu mândrie cei care ne conduc. Niciun privat n-ar angaja astfel de personaje care nu-s capabile să producă plusvaloare.
Înțeleg foarte bine de ce oamenii cu scaun la cap nu intră în această mocirlă. Ar avea o senzație neplăcută de degradare morală. Le dau dreptate, nu oricine poate să mintă cu ușurință și să se complacă să trăiască precum porcii în cocină.
Eu văd lucrurile foarte simplu. Nu poți susține până în pânzele albe un hoț, decât dacă ești asemenea lui. Îmi vine acum în minte un exemplu foarte mediatizat. Plagiatul lui Ponta din teza lui de doctorat. Vă amintiți că în 2012, când premierul de la acea vreme, Victor Ponta, era acuzat că a copiat mare parte din teza sa de doctorat în drept din 2003, toți miniștrii PSD i-au luat apărarea și încercau să îl prezinte drept Albă ca Zăpada. Au schimbat până și membrii Comisiei Consiliului Național de Etică, pentru a-l scoate curat ca lacrima. Chiar dacă alte două comisii au stabilit clar că este vorba despre un furt intelectual și au demonstrat că fostul premier PSD a plagiat 85 de pagini, mulți profesori universitari din cadrul PSD, deși știau că așa stau lucrurile, încercau să ne convingă că e soare, când, de fapt, era furtună
Fără nicio jenă, fără nicio urmă de moralitate, l-au susținut atât pe el, cât și pe fostul vicepremier Gabriel Oprea și pe mulți alții, chiar dacă au furat. Ce credibilitate și prestanță mai are un profesor universitar care a acoperit furtul colegilor de partid? Foarte multă aș zice, în condițiile în care Ecaterina Andronescu, unul dintre apărătorii lui Ponta la acea vreme, a afirmat că ia în considerare preluarea Ministerului Educației.
Oamenii aceștia care se dau drept oricine altcineva decât sunt în realitate, care fac orice compromisuri pentru a se cocoța pe un piedestal și uită de unde au plecat, nu dovedesc altceva decât nemulțumirea față de ei înșiși. Intră în partide tocmai pentru a putea fi promovați, chiar dacă nu îi recomandă nicio calitate anume. Nu-și recunosc greșelile, iar când sunt prinși cu minciuna fac miștouri ieftine și au o atitudine arogantă, pentru a-i intimida pe cei care-i acuză. Dar în oglindă când se uită, oare ce văd? Se strâmbă? Se sperie când își observă chipul? Au coșmaruri noaptea după atâtea furturi?
Penalii se acoperă între ei
Un alt exemplu în care penalii se acoperă unii pe alții este votul negativ pe care îl dădeau parlamentarii, de câte ori un coleg de-al lor trebuia să fie arestat preventiv. Memorabil a fost cazul lui Șova, pe care colega sa de partid, Florentina Jipa l-a uns cu mir înainte de votul senatorilor privind cererea DNA de arestare preventivă a social-democratului. Ce-i drept, în acea ședință Senatul nu a încuviințat măsura reținerii și arestării preventive cerută de DNA. Modul penibil prin care își acoperă faptele penale, este dezgustător pentru mulți dintre noi.
Politicienii tonomat
Încurajăm cu toții implicarea femeilor în politică. Ne deranjează însă, că ele sunt acolo doar de ochii lumii, și, ca soldații conștiincioși, nu ies din vorba șefilor. Votează la comandă ca niște tonomate și sunt doar o prelungire a creierului liderului suprem. Un fel de clonă lobotomizată care nu iese din cuvântul superiorilor. Și în cazul bărbaților situația este aceeași, nu vă faceți iluzii. Nu contează ce gândesc și dacă sunt sau nu de acord cu măsurile stabilite la vârful partidului, important este să ridice mâna la vot, dacă este cazul.
Zilele acestea am citit și am ascultat interviurile acordate de-a lungul timpului de actualul premier, Viorica Dăncilă. Orice copil de clasa a patra știe să spună cu subiect și predicat ce carte a citit în ultima vreme. Mai puțin primul-ministru, care, la o întrebare atât de simplă, a dat un răspuns de politician din care nu a reieșit nimic. Jenantă prestație. Iar când o astfel de persoană este susținută de toți membrii unui partid, fie ei profesori universitari, ingineri, doctori sau absolvenți de opt clase, înseamnă că e o problemă. Nu poți, pur și simplu nu poți fi reprezentat de un astfel de personaj care, deși a fost timp de 9 ani europarlamentar spune că Pakistanul și Iranul sunt țări membre UE.
Știți cum sunt copiii care nu ies din vorba părinților și sunt amenințați cu bătaia dacă nu fac ceea ce li se spune? Ei bine, mulți politicieni se află în aceeași situație. Diferența este că nu bătaia îi sperie, ci excluderea din partid. Și atunci stau cuminți în băncile lor, nu gândesc, nu crâcnesc în fața șefilor și acceptă orice rahat în care sunt băgați, susțin orice corupt, fură la rândul lor cât pot pentru că așa-i modelul și își pătează imaginea doar de dragul unor funcții ce le-au fost acordate pentru că acceptă cu multă ușurință lobotomizarea și depersonalizarea.
Și nu, problema nu este doar a lor, ci și a noastră, chiar dacă nu o acceptăm. Aceste personaje sinistre populează cele mai multe instituții din țară și ne pun piedici în tot ce facem, doar din plăcerea prostească de a-și bate joc, pentru că pot. Dacă ei nu sunt în stare să construiască ceva, nu-i lasă nici pe alții și devin răzbunători.
Problema e că, de când ne știm, noi, românii, am fost învățați să ne bucurăm de lucrurile mărunte. Suntem fericiți dacă avem apă caldă și căldură, dacă ne ajung banii să plătim întreținerea sau dacă a fost asfaltat trotuarul din fața blocului. Am fost educați să nu ne dorim prea multe pentru că nu-s de nasul nostru, că doar politicienii au drepturi, în timp ce noi trebuie să știm care ne sunt obligațiile. Ei bine, ne-am deșteptat și vrem mai mult. Ne cerem drepturile cu voce tare și refuzăm ca toți lobotomizații să ne conducă. Așa e în democrație, supremația aparține poporului, chiar dacă nevertebratelor nu le place asta.
Leave a Reply