Cozonacul care m-a pilit de la prima felie sau cozonacul cocktail

Nu mă pricep să fac cozonac. De fapt, n-am mai făcut niciodată, dar alcoolistul ăsta arăta atât de bine în poze, încât n-am rezistat tentației de a încerca rețeta minune. Mi-am luat inima-n dinți și am zis c-o să-l fac, orice-ar fi. Rețeta era explicată ca pentru copiii de grădiniță pe desertologie.blogspot.ro, așa că nu mi-am făcut griji. Trebuia doar să mă înarmez cu răbdare. M-a încurajat mult faptul că nu trebuie frământați, măcar am scăpat de-o grijă. Iar dacă mie mi-a ieșit, pentru voi va fi floare la ureche.

Am cumpărat ingredientele și m-am apucat de treabă. Cu vinul ars n-am priceput din prima care-i treaba, că eu nu beau și habar n-aveam ce-i ăla. Ba, m-am și întors cu sticla la magazin, după ce am citit acasă cu atenție ce scria pe ea și am observat că eticheta nu pomenește nimic de vinars. M-a lămurit vânzătoarea că e un fel de coniac. Am luat o sticlă de 200 ml, n-am vrut să investesc prea mult în alcool. Ca orice rețetă care se respectă și e bogată în calorii, nu este prea ieftină. Mulți preferă să îl cumpere și le dau dreptate. E multă muncă la mijloc și trebuie să vă înarmați cu răbdare, dar pentru mine a fost o provocare.
Răbdare de chinez îti trebuie pentru rețeta aceasta. Mai repede scriam Luceafărul lui Eminescu pe bobul de orez, decât să fac niște cozonaci alcoolici. Vestea bună este că în 24 de ore au fost gata. Vestea proastă este că în jumătate de oră, unul a devenit istorie. Bine că le-am asigurat o ședință foto după ce i-am scos din cuptor, altfel nu mă credeam nici eu că i-am făcut și că mi-au ieșit frumoși. Oricât de cârcotaș/ă ai fi, nu poți să nu recunoști că sunt fotogenici. Dacă îi mai și guști, începi să îi iubești și devii dependent.

Cozonaci împleticiți

Nu degeaba le spune împleticiți, mănânci o felie și înroșești fiola polițistului, dacă urci apoi la volan și ai ghinionul să te tragă pe dreapta. 200 de ml de vinars înghit cozonacii aceștia setoşi. Cred că mi-am dat seama de ce le place atât de mult alcoolul. Probabil, vin de undeva de la Polul Nord sau de la ruși, și au nevoie de tărie pentru a se încălzi. Mai ales că le place să stea 13 ore la frigider pentru a deveni fragezi și 15 minute la congelator. După atâta îngheț, merită și ei o duşcă zdravănă. Probabil au contraindicații pentru copii. Dar le puteți da un dumicat, dacă nu adorm prea repede. Au și efect de somnifer pentru cei al căror organism nu este învățat cu alcoolul. Oricum ar fi însă, eu spun că merită tot efortul.

Nu mă omor după cozonac, dar acesta este excelent. Un mix de aluat fraged, cremă cu multă nucă, vinars și arome. Parcă ciuleam urechea la ușă să aud dacă nu cumva sună colindătorii. Dacă v-am făcut poftă, nu mă înjurați prea tare, apucați-vă acum de preparat, iar mâine, papilele voastre vă vor mulțumi și vor dansa de fericire. Spor și poftă bună!