Constanța, orașul uitat în secolul XX 

În situația în care turiștii străini ne-ar întreba dacă folosim tacâmurile când mâncăm, nu m-aş mira deloc. Cei care vin în orașul de la malul mării cu navele de croazieră și ajung în Piața Ovidiu, au impresia că s-au întors în timp cu un secol. Când văd clădirile în paragină, Cazinoul dărăpănat și scările bombardate care duc spre Portul Tomis, se duc cu gândul la ravagiile făcute în al doilea Război mondial.

Nici turiștii care ajung cu trenul în Gara Constanța nu au senzații mai plăcute și se întreabă cu teamă în ce cloacă au ajuns. O gară insipidă și murdară, în care turiștii, indiferent de vârstă, trebuie să își care bagajul pe numeroasele trepte. Rămân șocați. Ei știu că acasă au scări rulante, dar află de la primul impact cu orașul, că au ajuns departe de civilizație. Nu le spune nimeni că acestea sunt doar fleacuri pe lângă ce urmează. Nici nu ies bine din gară și dau nas în nas cu taximetriștii care trag de ei și îi invită să urce în mașinile lor fără aer condiționat, pentru ca apoi să îi taxeze înzecit. Observă și bătrâni obosiți cu niște chei în mână, care îi ispitesc să închirieze mai ieftin o cameră. Dacă au ghinionul să meargă noaptea prin parcul din zona gării, clar se gândesc să se întoarcă de unde au venit. Nici măcar un bec nu e aprins în tot parcul, zonă care reprezintă una dintre porțile de intrare în oraș. Un fel de carte de vizită i-aş spune. Murdară de noroi și foarte mototolită.

Odată ajunși în stațiune, se sperie de-a binelea bieții turiști când află de la recepție că trebuie să stea cu geamurile închise să nu intre hoții sau că trebuie să intre cu rândul în apa mării și cineva trebuie să stea de 6 la șezlong pentru a nu rămâne fără bunuri. Asta, așa, doar dacă nu vor să se întoarcă în slip la hotel.

Cum doamne iartă-mă să îți dorești o astfel de vacanță, când la prețuri infinit mai mici, ți se oferă condiții net superioare și ești tratat cu respect? Nici românii nu mai sunt păcăliți de serviciile proaste de pe litoralul românesc. Dacă aud și știri cu restaurante închise că vând mâncare dintr-o altă viață, aleg să umple plajele și hotelurile din Bulgaria, Turcia, Grecia, Portugalia sau Italia. Au și de ce. Acolo nimeni nu îi stresează în mod inutil și nu există riscul de a-și petrece vacanța în spital, cu toxiinfecție alimentară.

Singura diferență între litoralul românesc de acum un secol și cel actual, este dată de costumele de baie. Dacă atunci erau precum cele ale salvamarilor din vremea primarului Mazăre și acopereau totul, acum, au devenit minimaliste. Până și curajoasa și nonconformista Mița Biciclista ar muri de invidie că doamnele și domnișoarele din vremurile noastre arată cu generozitate cam tot ce au. Măcar, pe vremea ei, Cazinoul era întreg și frecventabil, n-ar trebui să regrete prea mult secolul în care a trăit.

Vacanță frumoasă pe alte meleaguri vă doresc, de cele din secolul XX suntem cu toții sătui.