Cimitirele, cele mai ciudate atracții turistice

Treceam azi în drum spre serviciu pe lângă un cimitir și mi-a venit ideea să scriu despre locurile de odihnă veșnică, devenite atracții turistice. Unele sunt renumite datorită celebrităților pe care le găzduiesc. Nu știu ce părere aveți voi, dar eu, una, n-aș putea să vizitez un cimitir de plăcere. Aș crede că sunt un membru al familiei Adams, dacă m-ar bucura o plimbare printr-un astfel de loc.

Cimitirul vesel

Cimitirul vesel de la Săpânța este foarte apreciat de turiștii care ajung în Maramureș, dar zău că nu mă amuză. Ba chiar consider că este macabru să vizitezi un cimitir în vacanță, când atmosfera este veselă și ești bine dispus. Este adevărat, sunt multe povești acolo, dar pot fi aflate și fără să faci slalom printre cruci.

Când au venit anul trecut părinții mei dintr-un concediu petrecut în țară, mi-au arătat încântați crucile frumos pictate și textele amuzante care erau gravate pe monumentele funerare din Cimitirul Vesel de la Săpânța. Nu am vrut să le văd, îți trebuie ceva sânge rece să te uiți cu plăcere la niște morminte. Vesel sau nu, tot un cimitir este.

Cimitirul San Michele din Veneția

Și în Veneția, cimitirul San Michele este trecut pe lista atracțiilor turistice. L-am observat în viteză, în timp ce ne îndreptam cu vaporetto spre insulele Murano și Burano. Singurul lucru care mi s-a părut interesant, a fost că venețienii își îngroapă morții pe o insulă. Iar dricul este înlocuit de gondole funerare, care îi duc pe venețieni pe ultimul lor drum pe Insula morților sau Insula cimitir, cum îi mai spune.

San Michele pare a fi un loc liniștit și umbrit de o mulțime de chiparoși, departe de tumultul din oraș. Cimitirul a fost proiectat în 1807, de arhitectul Gian Antonio Selva, când Veneția se afla sub ocupație franceză și Napoleon a interzis înmormântarea celor decedați pe continent sau pe principalele insule venețiene.

Cimitirul Montparnasse

Cine nu a auzit de Cimitirul Montparnasse din Paris? Toată lumea bună care a plecat dintre noi se află acolo, astfel că acel loc are o semnificație culturală importantă. Nici la Paris nu am fost deloc curioasă să văd ce scrie pe pietrele funerare ale marilor artiști sau dacă au flori pe morminte. Era ultima mea preocupare. Este adevărat, avem români îngropați acolo, iar Constantin Brâncuși, Emil Cioran, Eugène Ionesco și Tristan Tzara sunt doar câțiva dintre cei care se odihnesc veșnic la Cimitirul Montparnasse. Deși se întinde pe o suprafață de 19 hectare, vizitatorii interesați pot cumpăra o hartă cu această atracție turistică, pentru a găsi cu ușurință mormintele celebrităților.

Cimitirul Père Lachaise

Acum, dacă tot a venit vorba despre cimitirele franțuzești, mă simt nevoită să scriu și despre Père Lachaise despre care se spune că este cel mai vizitat cimitir din lume. În acest loc sunt organizate excursii cu ghid pentru că există un mare interes din partea turiștilor să vadă mormintele celebrilor Jim Morrison, Edith Piaf, Oscar Wilde, Balzac, Frédéric Chopin, Molière sau Simone Signoret. Cei cărora le place să viziteze cimitirele, apreciază că pietrele funerare de la Père Lachaise sunt adevărate opere de artă.

Cimitirul din Ulcinj, Muntenegru

Nu este deloc celebru, dar cimitirul din Ulcinj este singurul care mi-a sărit în ochi fără să vreau, într-o vacanță. Situat în zona veche a orașului Ulcinj din Muntenegru, cocoțat pe o stâncă, cimitirul are vedere spre mare. Nefiind împrejmuit cu ziduri înalte, mi-au atras atenția  criptele negre sau albe din marmură și locația deosebită, deasupra Mării Adriatice. Probabil nu oricine are posibilitatea să ajungă acolo după trecerea în neființă, dar este interesant faptul că și după moarte, unii se odihnesc în locuri atât de speciale.

Aș spune că și cimitirele noastre au devenit celebre în lume, după ce au apărut pe internet și la televiziuni, filmări cu grătarele încinse pe lângă morminte și petrecerile cu lăutari organizate printre cruci. Sunt curioasă ce părere aveți voi despre excursiile în cimitir, despre care se spune că ar fi relaxante. În ce astfel de locuri ați mers de plăcere și ce v-a atras acolo atenția?