Astăzi este ziua orașului meu. Constanța, îl știți și voi, este cel de la malul mării pe care îl mai vizitați vara, din când în când. Mai rar în ultima vreme, că ați descoperit altele mai frumoase și mai cochete de pe meleaguri străine. Nu vă învinovățesc, știu că vă doare și pe voi că avem un Cazinou în ruină, care de aproape 30 ani nu a fost reabilitat, ori că s-a construit mult și haotic, iar Mamaia arată ca un bazar turcesc sau ca o shaorma cu de toate.
Apropo de Cazino, chiar ieri l-am vizitat și l-am văzut mai căzut ca niciodată. Ba chiar am aflat că nu vor mai fi organizate evenimente în interiorul clădirii-simbol a orașului Constanța, pentru că se află într-o stare avansată de degradare și a apărut deja mucegaiul negru pe pereți.
Este păcat că nici măcar geamurile sparte nu au fost înlocuite, iar aerul umed deteriorează clădirea pe zi ce trece. Specialiștii spun că poate fi reparat Cazinoul, dar, pentru că a fost lăsat de izbeliște și autoritățile locale nu s-au ocupat nici măcar de conservarea clădirii vor fi necesari mai mulți bani pentru lucările de reabilitare.
Despre bătrânul Cazinou vă mai spun că are cuiburi de păsări prin diferite colțuri și chiar pe becurile candelabrelor și că pereții îi sunt tot mai scorojiți. Iar cei care îl vizitează au privirile triste la vederea unei asemenea bijuterii lăsate în paragină.
Știu, Constanța, ai o istorie frumoasă, dar nu vrem să ți-o punem în valoare. Nu ne prea plac bătrânii și nu le arătăm musafirilor albumele în care erai tânără și frumoasă. Practic, ne-am face de râs, erai mai arătoasă și bine îngrijită vremuri, când erai tânără. Degeaba a evoluat tehnologia, nu am fost în stare să îți facem un liftingul pe care îl meriți.
Constanța, dragă, de ziua ta îți doresc să ai parte de conducători care să te iubească din tot sufletul și să te îngrijească bine. Să aibă grijă de tine și să fie responsabili, să le pese că te confrunți cu multe lipsuri și să îți ofere atenție și tot sprijinul neceasar.
Știu că vrei să fii mai verde, dragă Constanța, dar aleșii tăi nu au fost prietenoși cu mediul. Nici oamenii care te locuiesc nu sunt preocupați de problema spațiilor verzi, altfel, aveai astăzi o față mai prietenoasă, nu doar betonată.
Ești tristă, Constanța, te văd. Ești necăjită că nepoții și stră-strănepoții tăi nu au locuri de joacă, iar cele care existau au fost închise. Știu, e dureros să vezi că parcările au devenit singurele zone în care copiii se mai pot juca. Sau că locurile de joacă sunt închise pentru că au devenit periculoase și micuții se răneau când se dădeau în leagăne, în tobogane sau în balansoare.
Te-am dezamăgit cu toții, Constanța, știu. Îți curg lacrimile pe obraji când îți vezi bolnavii neîngrijiți și trimiși la unități sanitare din țară care au aparatură performantă și medici mai buni. Te întristează faptul că nu ai spitale, școli și grădinițe noi, parcuri și locuri de joacă frumoase, teatre și multe, multe altele, practic, regreți că nu îți oferim nimic. Te doare că te tratăm ca pe o bătrână bolnavă pe care am închis-o în azil și așteptăm să moară pentru a primi moștenirea pe care o lași în urmă.
