Cel mai urât cadou pe care l-am primit vreodată de ziua mea, a fost o casă. Da, ați citit bine. Cu destinație de birou, atelier de artă și creație, dar până la urmă, tot o casă. Să vă spun sincer, arăta ca un grajd. Nu, nu sunt mofturoasă, pur și simplu era atât de inestetică, încât mi-am pus mâinile la ochi și am spus că prefer orice altceva cu ocazia aniversării zilei mele de naștere. O prăjitură, o înghețată, o ciocolată, orice numai clădirea aceea nu. Soțul meu, care este designer de interioare, m-a asigurat că va fi frumoasă și că îmi va plăcea după ce o reabilitează. Oricâtă încredere am în talentul său și în bunul lui gust, n-am putut să cred că va scoate ceva acceptabil din acel coteț.
A urmat un an în care mi-a făcut capul calendar și a realizat proiecte peste proiecte. Înainte de orice investiție a apelat la firma Enermed Impex pentru elaboarea unui certificat energetic. Voia să știe exact care este performanța energetică a clădirii. După ce a aflat că imobilul se încadrează în clasa D, a cam strâmbat din nas și a solicitat și un audit energetic. Și-a propus să obțină o clasă energetică superioară și implicit o economie de energie și un confort sporit al clădirii.
Când credeam că a terminat și are toate datele necesare, a chemat aceiași specialiști să scaneze casa și cu infraroșii, cu ajutorul camerei de termoviziune. SF-uri, ce să zic… Bine că era iarnă și nu au mai întârziat lucrările încă un an doar pentru asta. Dacă nu știați, vă spun eu, că deja sunt specialistă, termoviziunea în infraroșu a construcțiilor se poate efectua doar în sezonul rece. Abia după ce a aflat care sunt zonele cu pierderi de căldură, s-a apucat de proiectare, reabilitare și modernizarea imobilului.
Ce-a urmat, nu vreți să știți. Măsurători, materiale, muncitori, firme, echipe peste echipe, de parcă se construia Casa Poporului. Cred că era mai puțină bătaie de cap dacă o ridicam de la zero, decât să reabilităm o casă veche. În fine, important este că raportul de audit pe care l-am primit de la specialiști, ne-a ajutat să apelăm la elementele tehnice necesare pentru a alege cele mai bune soluții, astfel încât să eficientizăm clădirea din punct de vedere termic. N-au scăpat nici instalațiile sanitare, pardoseala, geamurile, acoperișul, nimic. Toate au fost schimbate fără milă, fără remușcări.
Pentru exterior a folosit termosistem cu polistiren, iar pentru a o schimba total la față i-a făcut un lifting de toată frumusețea cu mortar flexibil amprentat. I-a acoperit ridurile, i-a ridicat tencuiala lăsată, i-a aplicat multiple tratamente și soluții, iar la final arăta ca pentru revistă. N-am eu poze prea frumoase cu ea, dar vă asigur că mulți își întorc privirea să o studieze mai bine. Tehnic vorbind, materialele pe care le-a folosit sunt bune izolatoare termice, astfel că, împreună cu pereții originali de cărămidă ai casei, reglează umiditatea și ajută locuința să respire. Între noi fie vorba, cred că respiră mai bine decât mine, care sunt fumătoare.
Cum spuneam, când a terminat-o, era cu totul altă casă. Nici urmă de coșcovita pe care am văzut-o la început și în care mă gândeam că aș putea să cresc niște capre. Toți specialiștii au făcut treabă bună și ne-au dat sfaturi excelente, iar acum, casa mea este răcoroasă vara și foarte călduroasă iarna. V-am spus cât este de frumoasă? Prietenii se invită la noi pentru petreceri și nu se mai dau duși, iar când pun poze pe Facebook, primește mai multe aprecieri decât câinii mei, care sunt deja vedete pe rețeaua de socializare. Am uitat să precizez însă că acesta este doar un refugiu pentru weekend, un loc bun pentru petreceri și cel mai bun, luminos și inspirațional atelier de artă pe care l-am avut vreodată. Nu locuim efectiv în ea, dar ne face zilele mai frumoase când avem timp să ajungem acolo.
Articol scris pentru proba 12 a competiției SuperBlog 2017.
Leave a Reply