Sufletisme

Avem prea mulți bătrâni triști și egoiști

By May 13, 2017 One Comment

Am văzut bătrâni în Italia și Spania, care le cedau locul tinerilor în autobuz, pe motiv că veneau de la muncă și erau obosiți. Doamne, cât mi-a plăcut de acei vârstnici. Unde mai pui că își compostau și bilet, cu atât mai mult era de apreciat gestul lor de a le oferi tinerilor un loc pe scaunul din autobuz. 

M-am întrebat atunci ce au ei și ne lipsește nouă. De ce bătrânii lor sunt veseli și amabili și ai noștri mereu triști și puși pe harță. Nu o dată mi s-a întâmplat ca, venind de la serviciu, ruptă de oboseală, să mă ridice cu tupeu de pe scaun câte-o pensionară cu două legături de leuștean în mână. 

Respectul nu-l impui cu forța, oricât ai încerca. Respectul îl câștigi. Prin prezența ta, prin felul în care te comporți, nu prin ostilitatea pe care o afișezi în prezența tinerilor. Dacă ești o acritură, faptul că ai o vârstă generoasă, nu te face respectat, poate doar demn de milă.

Spuneam că m-am tot întrebat ce au acei pensionari frumoși din alte țări și nu au ai noștri. Cred că mai degrabă n-au. N-au ajutoare sociale, nu beneficiază de gratuitate pe transportul în comun, nu sunt umiliți cu o sticlă de ulei și o pungă de făină. Își trăiesc viața fără să aibă așteptări de la primari sau guvernanți. Nu numără zilele până la următoarea pomană, ci le trăiesc frumos pe cele care le-au rămas. Îmbrăcați frumos și ei și ele, parfumați, cocheți, se plimbă ori stau la terase cu o salată și o apă în față, râzând și bucurându-se de viață. 

Mulți dintre bătrânii noștri însă, au fost învățați că totul li se cuvine. Toți politicienii le oferă gratuități, numai să fie votați. N-am văzut unul care să spună că le taie gratuitatea pe mijloacele de transport în comun sau ajutoarele sociale. E prea riscant, l-ar bate în piața publică. Au și cluburi pentru pensionari, în care se adună să joace table sau să socializeze. Foarte frumos, dar toate astea nu îi fac mai buni și mai veseli, din contră. 

Într-un week-end m-am plimbat cu rolele la Casa de cultură și muream de sete. În preajmă nu era niciun magazin de unde să-mi iau apă, dar am mers la clubul pensionarilor din zonă. I-am rugat să-mi dea un pahar cu apă. Am crezut că-mi dau cu ceva în cap când mi-au spus că nu-mi dau nimic. Le-am oferit bani. Nici nu s-au sinchisit, se uitau scârbiți la mine, parcă aterizasem de pe altă planetă. Am insistat, muream se sete. “Nu-ți dăm niciun pahar cu apă, domnișoară! ” Așa s-a încheiat discuția noastră. Mi-a fost rușine pentru ei și m-am gândit că au îmbătrânit degeaba. 

Norocul nostru că există și pensionari frumoși, pozitivi și înțelepți, oameni de la care ai ce învăța, numai buni de pus pe rană. Câțiva îmi sunt și prieteni pe Facebook și mi se luminează fața când îi văd sau când le citesc postările ori comentariile. Sunt oameni care nu le-au reproșat vreodată copiilor că i-au crescut și că s-au sacrificat pentru ei o viață întreagă. Sunt Oameni. Buni ca pâinea caldă.

Share

One Comment

  • Mirela says:

    Ai mare dreptate. DIn păcate. Bătrânii au uitat de erau atât de mult prețuiți în trecut. Pentru că erau stâlpii generațiilor mai tinere, pentru că la nevoie se sacrificau pentru tineri, pentru ca țara, societatea să meargă mai departe. Pentru că trăiau viața cu un scop, mai mare decât ei. Cu excepții, desigur, bătrânii de la noi sunt niște ființe rele, egoiste, care trăiesc numai pentru ei și satisfacerea nevoilor lor, cu mare ură pe tineri. Am observat în special ura multor doamne în vârstă față de cele mai tinere. Ură efectiv, pe care o consideră îndreptățită. Poate este frustrarea că nu și-au trăit viața, că generațiile de după ei nu au trăit în comunism. Dar mulți dintre cei răi, din păcate, nu sunt cei mai săraci și neputincioși, ci cei care pe vremea răposatului au avut nenumărate beneficii. Cei care îi turnau la securitate pe vecini, cei cu poziții mari. Cei care și-au vândut sufletul pentru a ”trăi bine”. Și răspândesc în continuare ură, răutate, sunt înrăiți în a face totul numai pentru ei, convinși că merită totul. Este foarte trist, dar da, nu merită nimeni respect pentru vârstă, ci pentru omul care este. respect merită și copii și adolescenții, de multe ori abuzați verbal de către unii bătrâni. Ei au nevoie de respect pentru a se dezvolta frumos, de acceptare, de iubire, că ei sunt viitorul. Bătrânii sunt și ei viitorul, dar numai dacă sunt un stâlp pentru generațiile care vin după ei. Și pentru asta ce doresc, respect, când ei aduc numai ură? Și când ei au trăit pe o Planetă frumoasă, cu aer curat, sănătoși, ceea ce copii de azi nu o să mai aibă parte?
    Sunt mulți oameni în vârstă ”să îi pui pe rană;;, de sfatul căroăra avem nevoie. Oameni care aduc o vorbă bună, un zâmbet, pe care îi dorim alături de noi. Pe toxici nu.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Auris Luca

Auris Luca

Journalist, travel and lifestyle blogger, storyteller and copywriter