Author: Auris Luca

  • Povestea cu polițistul bun și polițistul rău nu e un mit, e adevărată

    Povestea cu polițistul bun și polițistul rău nu e un mit, e adevărată

    Fii-miu dă mâine examen la școala de șoferi. Orașul, că sala a luat-o. Modest, cu 22 de puncte, dar l-am lăudat. Bineînțeles că are emoții, cine n-a avut? Îmi amintesc și azi cum îmi tremura piciorul pe ambreiaj și cum râdea polițistul. Dar nu despre mine e vorba aici. Voiam să vă spun că Alex,…

  • M-ați întrebat de ce Sufletisme

    Nici nu mi-am lansat bine blogul și m-au sunat prietenii să mă întrebe ce am fumat de l-am botezat așa. I-am luat prin surprindere pentru că nu-s o persoană foarte romantică și nu pricepeau săracii nimic. Le-am răspuns cât se poate de sincer că tema a fost de fapt un artificiu.  Sufletul e un domeniu…

  • Constanța, orașul pe care autoritățile nu-l iubesc

    Constanța, orașul pe care autoritățile nu-l iubesc

    Trăiesc într-un oraș fără pretenții. Mediocru aș putea spune. După chipul și asemănarea celor care votează și sunt aleși. Amnezia electoratului le permite candidaților să promită la fiecare 4 ani că fac aceleași lucruri. Odată aleși însă, se afundă și ei în uitare, astfel că problemele de acum 20 de ani sunt mereu de actualitate.…

  • Copilul-blog

    Copilul-blog

    M-am pricopsit cu încă un copil. E un copil-blog, îl cheamă  Sufletisme. Nici nu știu dacă-i fată sau băiat, cert e că are multe nevoi pe care trebuie să i le satisfac. L-am botezat, are deja și un naș, pe Lucian Gonţilă, care îi cunoaște mai bine limbajul și mai stă de vorbă cu el.…

  • Norii care râd, norii care plâng

    Norii care râd, norii care plâng

    Stau culcată-n iarbă și privesc norii. Albi, pufoși, bine-dispuşi, fără chef de plânsete. Doamne, câte amintiri frumoase am despre nori! Cât mai râdeam cu prietena mea Nicoleta pe plajă când eram copii și îi  întruchipam în personaje. – Uite un înger! – Eu văd o zână. – Ce obez este acela… – Și ce repede…

  • Dar sufletul cui îl lăsăm?

    Dar sufletul cui îl lăsăm?

    Suntem preocupați să facem bani. Iar pentru a-i obține, alergăm prin viață mai repede decât atleții. Ne întemeiem familii, facem un copil, îl creștem, construim case pe care le mobilăm, apoi vrem altele mai mari, pentru că avem suficient spațiu mai facem un copil și tot așa. Totul se derulează cu o viteză uluitoare. Iar…