România era mult mai dezvoltată dacă avea politicieni pasionați de artă și cultură. Dacă oamenii care ne conduc ar fi citit mai mult și erau duși de mici la teatru, ar fi avut o altă evoluție. O perspectivă diferită asupra vieții. Dar n-a fost să fie, astfel că singura preocupare a multora dintre ei este doar îngrășarea conturilor personale din bănci. Viața fadă pe care o au în universul lor mic, e legată numai de creșterea averii și de mâncare. Păcat! Dacă le-ar fi plăcut cartea erau mai creativi și mai deschiși la minte, iar noi n-am fi fost victime colaterale.
”Am învățat să respirăm cu foarte puțin aer și să facem totuși performanță”, mi-a declarat azi directorul Teatrului Național de Operă și Balet ”Oleg Danovski, Daniela Vlădescu. A folosit o exprimare plastică pentru a atrage atenția asupra subfinanțării culturii.
Nu știu ce blestem s-a abătut asupra Constanței, astfel că niciodată cultura nu a fost punctul forte al celor care au condus-o în ultimii ani. Nu spun că aș vrea să-i văd pe aleșii noștri performând pe scenă, departe de mine gândul. Aș dori ca ei să meargă de plăcere, nu din obligație la spectacole și să aprecieze sincer arta. Dacă ar face acest lucru, s-ar vedea. Ar observa că scaunele de la Oleg Danovski, de exemplu, nu sunt confortabile și că te dor picioarele după nici o oră de stat. Și poate ar fi alocat fonduri pentru reabilitare, chiar dacă teatrul nu este în subordinea lor.
Teatrele noastre sunt ca niște copii pe care părinții nu-i iubesc și i-au trimis la orfelinat.
În 2004 teatrele constănțene au fost închise și ulterior, după multe procese și contestații s-a produs o unificare a lor. Nici măcar acum autoritățile nu văd cu ochi buni cultura și nu fac investiții. Se vede cu ochiul liber. Au dus circul la alt nivel decât Mazăre, dar tot în stradă se defilează, de ochii lumii.
“Umblăm desculți și dezbrăcați, nici măcar lucrurile de la frații mai mari nu ajung la noi”, mi-a spus cu tristețe în glas soprana Daniela Vlădescu. ”Facem multe cu puținul pe care îl avem și satisfacția maximă este când publicul ne apreciază. Când câștigăm premii pentru spectacolele noastre, care se joacă cu casa închisă. Oamenii sunt însetați de cultură și vor mai mult decât li se oferă.”
Mă uit cu jind la teatrele din Cluj, Sibiu, Iași sau București, care se prezintă ca niște instituții de nivel european. Apoi întorc privirea spre Constanța și văd Teatrul de Stat care se confruntă cu prea multe lipsuri atât pentru actori cât și pentru spectatori, Teatrul de Operă și Balet în care nu s-au făcut investiții de 12 ani, Teatrul de Vară din Mamaia care urmează să fie demolat, ori Teatrul de Vară Soveja, care e în paragină de ani buni.
Modul în care arată instituțiile de cultură, reflectă gradul de inteligență al autorităților.
Orice turist, fie el român sau străin care merge la un spectacol de teatru, operă sau balet își formează o idee despre gradul de cultură al celor care conduc orașul pe care el îl vizitează. Bună sau proastă, în funcție de modul în care arată instituțiile. E ca atunci când mergi într-o casă străină și te uiți prin bibliotecă pentru a afla câte ceva despre gazdă. La Constanța, pot spune că pe rafturi tronează cu mândrie doar bibelouri ieftine cu balerine și pescari și două, trei romane de Sandra Brown. Îți dai seama dintr-o privire ce grad de cultură și educație au cei care administrează orașul.
Leave a Reply