Nu înțeleg ce blestem s-a abătut asupra noastră, de avem numai conducători lipsiți de dorința de a lăsa ceva în urmă. Ba, mai și strică ce au făcut alții înaintea lor. Parcă n-ar fi avut jucării pe care să le distrugă când erau mici, iar acum se răzbună pe tot ce le iese în cale. Păcat că sunt prea mari la propriu și la figurat și nu mai are cine să-i educe.
V-am spus că nu văd cu ochi buni Festivalul Scoicilor, pentru că-mi intră prea mult fum în ochi. Până și Ovidiu plângea, săracul. Spuneați că-s cârcotașă și că evenimentele sunt bune. Perfect de acord, dar în Anul Ovidiu, în zona veche a Constanței, la picioarele celui pe care îl aniversezi, nu faci grătare precum rromii în pădure, pentru că locul respectiv nu permite o astfel de țigănie. În fine, mi-am spus deja punctul de vedere în legătură cu acest subiect.
Dar, dar…ce-a rămas după acest zaiafet care a afumat până și perdelele de după geamurile închise ale fostei primării a Constanței, actualmente Muzeul Național de Istorie și Arheologie Constanța, ați văzut? Nu v-ați uitat, știu, ați căutat doar mâncare în timpul festivalului.
3 ore s-au chinuit cei de la Polaris să spele după burgheria ambulantă și n-au reușit să le scoată fața dalelor din granit. 3 ore, da? Chiar credeți că meritau burgerii aceia atâta deranj? Și atâta mizerie, fum și țigănie? Atâta bătaie de joc la adresa constănțenilor care își plimbă copiii pe acolo și a turiștilor români și străini care ne vor face de cacao peste tot că suntem împuțiți?
Fum de la arzătoare, ulei şi grăsime arse. Asta a rămas în urma marelui eveniment după finalizarea caruia unii și-au umflat buzunarele. Nu schimbă nimeni dalele, probabil nici n-au observat aleșii care au dat autorizația pentru organizarea festivalului, ce gafă de proporții au făcut. Cum ar veni, avem și noi o zonă frumoasă, chemăm musafirii să o admire, dar ne facem nevoile în mijlocul drumului. Şi-apoi ne arătăm deranjați că ne spun toți că suntem țigani împuțiți.
Zilele acestea am văzut o mulțime de turiști străini în Piața Ovidiu. Zeci de autocare au ajuns în zona veche. Ghizii îi duc la cazinoul dărăpănat, îi plimbă pe dalele murdare și pe lângă imobilele care fac parte din patrimoniul național, dar sunt într-un stadiu avansat de degradare. Bine că au ajuns și la muzeele din zonă, ne-au mai spălat imaginea.
Mă uitam azi la realizările primarilor din trecut ai Constanței. Și sunt destule, slavă domnului. De-aia au și rămas în istorie, iar multe străzi sau clădiri le poartă numele. După ’90 însă, niciun edil-şef al orașului nu are o rubrică la capitolul realizări. Nimeni n-a construit nimic. Nu-mi spuneți de cotețele din Henry Coadă sau blocurile foaie de hârtie pentru tineri, acelea nu reprezintă absolut nimic din punct de vedere arhitectural. Poate, în cel mai bun caz, o pată pe obrazul Constanței. Să nu faci tu un muzeu, o școală sau măcar o grădiniță ori un parc sau un azil. Nimic, nimic, nimic să nu rămână în urma ta! Mint. Ar fi niște plombe în asfalt și cam atât. Ah, și pete pe granitul din zona veche. Bun așa, felicitări!
