Agora

​Du-te copile departe și nu te uita înapoi

By May 18, 2017 10 Comments

Nu știu dacă un părinte responsabil ar trebui să aibă o asemenea atitudine, dar  când văd că totul se scufundă, instinctul îmi spune să îl salvez. De mic îl pregătesc psihic pentru lunga călătorie, poate fără întoarcere. Pentru că e artist, iar în România, ce nu-i de mâncat sau de furat nu prea este apreciat. Nu vreau să fie prizonier în propria viață așa cum li se întâmplă multor artiști de la noi. Vreau să trăiască o viață frumoasă, fără prejudecăți, într-o lume în care nu se vorbește doar despre furturi, lipsuri, plagiate, prețul gigacaloriei sau politicieni care până și “meseria” asta și-au ratat-o. Prioritățile în viață sunt cu totul altele pentru oricine, iar dacă nu va pleca la timpul potrivit, simt că va prinde rădăcini și țara nisipurilor mișcătoare nu-i va mai da drumul să se desprindă. Arta-i hrană pentru sufletul unui artist, iar în România acesta poate muri de foame din lipsă de frumos.

Am mulți prieteni care și-au trimis copiii la studii peste hotare și nu regretă că nu s-au mai întors în țară. Nici n-ar avea de ce. Le merge bine în Franța, Spania, Italia, Germania sau Singapore. De zeci de ori mai bine decât aici. Sunt apreciați și respectați. Și simt că trăiesc. Nu trebuie să intre în partide obscure pentru a câștiga un salariu bun și nu au șefi incompetenți. Văd cum orașele se dezvoltă, lumea cum evoluează, oamenii că zâmbesc pe stradă, un stat preocupat de sănătatea, siguranța și confortul lor psihic. Își permit să meargă în vacanțe, să practice diferite sporturi, să își crească frumos copiii.

De sute de ani ne mințim. Că suntem eroi, meseriași, buni oameni politici, mari constructori. Mai nou, ne păcălim singuri că avem un turism performant, că facem politică la nivel înalt, că economia crește, că suntem curajoși. Suntem pe naiba! Nu suntem în stare să reparăm de 7 ani un pod construit în 3.  Ne e frică și de propria umbră și decât să reclamăm neregulile și să îi deranjăm pe politicieni, preferăm să închidem ochii și să ne prefacem că ele nu există. Ne mulțumim cu puțin și trecem cu vederea seria umilințelor și compromisurilor  pe care le îndurăm noi, copiii, părinții și prietenii noștri. Mergem mai aplecați, avem ochii triști și trăim cu impresia că așa trebuie să fie. Că asta-i viața. Ne uităm cu silă la oamenii politici, aflăm la știri despre milioanele pe care le fură, observăm cum își dezvoltă cultul personalității mai ceva decât Ceauşescu și nu spunem nimic. Poate pentru că am fost învățați că “tăcerea e de aur”. Păcat că nu ascultăm cu atenție imnul național, poate ne-am mai deștepta puțin. Și am afla că avem și drepturi, nu numai obligații.

În fine, sunt multe de spus…Ideea este că preferăm să ne complacem în această mocirlă, să ne trimitem copiii departe și să ne tratăm peste hotare, în loc să impunem noi regulile. Să cerem mai mult. Să nu mai fim lingușitori și să îi mângâiem pe creștet pe cei care, deși se află la butoane nu fac nimic pentru noi. Să conștientizăm că ei nu se gândesc la viața noastră de rahat și nu încearcă să o îmbunătățească, pentru că nu le pasă.

Cât va mai fi așa? Mult, zic eu, până la capăt. Și deși nu aş vrea, cred cu tărie, pentru că n-am învățat nimic în toți acești ani. Suntem creduli, ignoranți și lași. Ne place să întindem mereu și obrazul celălalt pentru a fi pălmuiți cu putere. Ne-am învățat cu durerea, cu problemele, cu nevoile. Fac parte din noi, deși nu ar trebui. Dar nu știm să trăim altfel. Și nici nu vrem să învățăm. Tocmai de aceea, m-aş bucura să-i fie bine și cald în suflet copilului meu, oriunde altundeva decât aici. Aici e doar despre ei. Despre politicieni, nevoile și dorințele lor. Prefer pentru el o lume mai frumoasă și mai bună, nu o țară care dă înapoi precum racul.

Share

10 Comments

  • Elena Nicolae says:

    Este exact Ce am simtit si eu cand am plecat sa lucrez in alte tari cu speranta ca in 20 de ani se va schimba ca democratia ,dezvoltarea economica si viata Mai buna o sa se instaleze in Romania Au trecut anii si mi am ajutat copiii sa studieze in Anglia sa traiasca fericiti si sa se bucure de munca lor Nu s au mai intors nu au motivatie Eu m am mutat in Anglia ca nu stiu cum sa traiesc in Romania si ce ma ingrozeste sunt intrebarile celor de acasa cand am de gand sa ma intorc ,ca pot face si akas ce fac aici ?Oare???In 2ani ne am cumparat casa ,masina ,am fost de 3ori acasa si de 4ori in vacanta in Italia si in diferite locatii in UK Am fost la filme ,teatru ,opera Nu ne lipseste nimic ,nu suntem stresati si nu vedem oameni cocosati de grija zilei de Maine Imi pare rau ca nu muncesc acasa ,ca nu sunt langa fam si prieteni dar dak nu ii caut eu ei nu dau nici un semn de viata Cand mergem akas totul este rece si scump,nimeni nu are timp si chef sunt obositi cu gandul ca Romania e tara tuturor posibilitatilor de a Te imbogatii peste noapte Fara un ban in cont si multe datorii toti vorbesc de afaceri .Poate sunt eu altfel dar eu cred in Dumnezeu si in puterea lui

    • Auris Luca says:

      Așa este, Elena! Ne hrănim cu ură, știri negative și prea multe probleme de rezolvat, în loc să ne trăim frumos viața.

      • Claudia Cabalau says:

        Este adevarat ca in strainatate sint posibilitati de a trai mai bine. Doar ca odata cu plecarea si sufletul se rupe in doua:o parte ramine acasa linga familie,prieteni si mai ales linga locurile unde copilaresti;cresti,traiesti…si sufera si plinge si singereaza…
        iar cealalta parte o iei cu tine curioasa de nou, de frumos,plina de speranta,de curaj,flaminda de tot ce o inconjoara. Si speri din toata inima ca particica aceea de suflet luata cu tine sa creasca mare sa acopere si sa inconjoare si cealalta parte suferinda cu caldura ei. Unerori se intimpla,alteori nu.

        • Auris Luca says:

          Am fost plecată doar în vacanțe, n-aş putea să spun cum m-aş simți dacă aș evada pe termen lung. Probabil, dacă mi s-ar face dor, aș veni într-o vacanță.

    • Elena says:

      Eu cred ca daca ai plecat nu trebuie sa te mai uiti inapoi. Ai ales o alta tara stai acolo esti de acolo. Dacă renunți nu are rost sa te gândesti ca te ai născut in Romania si sa nu regreți pasul făcut. Plimba te prin lume si uita ca esti Roman. Eu din acest motiv nu pot pleca nu pot renunta la faptul că sunt roman si asa voi ramane ROMÂN

      • Anonymous says:

        Am mulți prieteni care se întorc în tara în vacanțe. Au un gust amar cand văd că nu s-a schimbat nimic de atâția ani, iar noi ne complacem în această mocirlă.

        • Auris Luca says:

          Am mulți prieteni care se întorc în tara în vacanțe. Au un gust amar cand văd că nu s-a schimbat nimic de atâția ani, iar noi ne complacem în această mocirlă.

  • Ce cuvinte frumoase simple si pline de adevar ! Multa putere multa incredere si multa rabdare! Un drum lung nou frumos plin de iubire cu experiente situatii si oameni noi si buni! Va admir va apreciez si va respect pentru gandurile pline de sustinere pentru copil !

    • Auris Luca says:

      Mulțumesc mult! Important este să ne gândim la binele lor, nu la confortul nostru. Ideal ar fi să plecăm și noi cu ei, așa nu ar exista regrete de nicio parte.

  • Anonymous says:

    Ce zici?

Leave a Reply to Auris Luca Cancel Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Auris Luca

Auris Luca

Journalist, travel and lifestyle blogger, storyteller and copywriter