​Lumea evoluează, noi încă visăm să avem spații verzi

Toți am criticat blocurile gen “cutii de chibrituri” dinainte de ’89. Că sunt mici și insipide, că n-au cine știe ce arhitectură, că sunt prost gândite. Tocmai de aceea, așteptam ca după anii ’90, să apară niște bijuterii arhitecturale. Dar, ce să vezi? Imobilele construite după ’89 sunt identice și nu mai au nici măcar spații verzi. Multe dintre ele nu au parcări sau asfalt, de verdeață ce să mai zicem? Când primarii angajează arhitecți șefi și urbaniști la mișto, sau doar pentru a le facilita traficul cu terenuri, zonele cu gazon din fața blocurilor sunt cea mai mică problemă a lor.

Că investitorul dorește să își folosească terenul la maximum, fără să-i pese că viitorii proprietari nu se vor bucura de o locuință aflată în armonie cu natura, nu ne mirăm. Dar primăria? Administrația care plătește arhitecții urbaniști pentru soluționarea problemelor specifice din domeniul amenajării teritoriului, urbanism și amenajare peisagistică? Mă scuzați, sunt cuvinte grele și prea pompoase pentru aleșii noștri. Ce amenajare peisagistică vrem noi, când e mai simplu să plantezi anual panseluțe cu milioane de lei prin oraș. De ce să gândească cineva o strategie pe termen lung, când firmele prietene ale primarilor au nevoie de venituri consistente anual?

Cartiere întregi nu au asfalt de ani buni, iar locuitorii s-au dotat cu cizme de cauciuc pentru a ieși din blocurile noi prin noroaiele apărute după ploi. Astea probleme! Și mie-mi arde de gazon și floricele. Sunt chiar pretențioasă. Așa mofturoasă cum mă credeți, o să vă spun că și femeia de serviciu de la blocul meu ar fi știut ce să le ceară unor investitori care-i solicitau certificat de urbanism pentru ridicarea unor blocuri. Mai ales că există și o lege în acest sens, încă din 1996. Este vorba despre “Regulamentul general de urbanism”, care prevede că autorizaţia de construire trebuie să conţină obligaţia menţinerii sau creării de spaţii verzi şi plantate, în funcţie de destinaţia şi de capacitatea construcţiei.

Astfel, potrivit Regulamentului în cauză, construcţiile de locuinţe vor fi prevăzute spaţii verzi şi plantate, în funcţie de tipul de locuire, dar nu mai puţin de 2 m2/locuitor. 2 metri pătrați pe cap de locuitor. Ăștia ori n-au habar ce zice legea, ori fac pe proștii.

Urbanism. Ur-ba-nism. Sună bine, nu? Știți ce înseamnă mai exact? Potrivit explicației din DEX, urbanismul este o ramură a arhitecturii care proiectează și planifică lucrările de construire, de sistematizare, de reconstruire sau de restructurare a unei așezări omenești (oraș, sat etc.), împreună cu complexul de măsuri social-economice, tehnice, igienice care se iau în vederea satisfacerii necesităților materiale și social-culturale ale noilor așezări. Păi să nu râzi cu lacrimi, când îți dai seama că urbaniștii noștri nici nu știu cu ce trebuie să se ocupe și care e menirea lor? Și că în câțiva ani au creat un adevărat haos în oraș?

Sau, mai degrabă, situația cu care ne confruntăm e de plâns. Pentru că ne dădeau clasă și romanii, care foloseau elemente de sistematizare urbană chiar și în orașele lor antice. Aveau până și  sisteme de aducțiune a apei și canalizare, iar noi, în secolul XXI avem fose în cartierele din centrul orașului. Evoluție, nu glumă!

Spațiile verzi au fost cele mai afectate de retrocedările de terenuri. Unde au găsit primarii un petic de iarbă sau un parc mai frumos, acolo au permis plantarea. De blocuri, nu de copaci. Degeaba ne cere Uniunea Europeană încă din 2011 Registrul spațiilor verzi, că el întârzie să apară. Ce interes ar avea primarii să îl realizeze, dacă apoi nu se vor mai putea atinge de un fir de iarbă? Vedeți? Lucrurile sunt gândite, studiate și proiectele întârziate cu cap, nu la voia întâmplării. Degeaba țipă puținii ecologişti pe care îi avem, că sunt distruse zonele verzi, oricum insuficiente pentru numărul prea mare de locuitori, autoritățile sunt surde. Parcă jucăm mim cu ele și nu înțeleg nimic. Mai și râd de noi când ne văd că ne cerem drepturile. Ne fac putori și cum le mai vine la gură când le stricăm feng-shui-ul.

O soluție pentru rezolvarea lipsei spațiilor verzi, ar fi grădinile de pe acoperiș. Se spune că astfel zone verzi existau cu şase secole înaintea lui Hristos, la babilonieni. În nordul scandinavic acoperişurile plantate au apărut de câteva sute bune de ani. În multe țări este folosită această practică. Intre timp însă, noi preferăm să ne plângem de ani buni că n-avem zone verzi și crește gradul de poluare.

Până și psihologii spun că lipsa spaţiilor verzi din oraş, asociată cu poluarea masivă şi cu ritmul alert al vieţii din mediul urban, are efecte negative asupra psihicului locuitorilor din oraş. În urma studiilor efectuate, au ajuns la concluzia că suntem mult mai stresați dacă avem un contact redus cu natura. Ei, și, ne-ar putea spune primarii, de psiholog n-ați auzit? Sau de tapet cu imagini din natură?

Share

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.