Mi-au venit părinții dintr-un concediu în Grecia. După ce i-am întrebat dacă le-a plăcut, cum a fost drumul, ce au vizitat și am văzut zeci de poze, i-am interogat în legătură cu mâncarea. Îmi venea să-i cert când mi-au spus că aproape zilnic au comandat friptură de porc și cartofi prăjiți sau salate. Și eu care-i învățasem de acasă să nu iasă din fructe de mare…
Nu pot concepe să merg în altă țară și să mănânc acelaşi lucru ca acasă. Cum pot asocia Grecia cu friptura de porc? Cum? Măcar cu un cotlet fraged de miel sau Kleftiko, delicatesa pe care tot la ei am descoperit-o, ori cu deloc banala mousaka, plină de brânză feta, și acoperită ca o prăjitură cu sos bechamel care ți se topește-n gură și-ți vine să zici că mama și bunica nu sunt bucătărese grozave așa cum le credeai până la primul dumicat.
Asta ca să nu pomenesc de fructele de mare, gătite cum numai grecii știu și la care visez de când plec de la ei și până mă reîntorc. Cum doamne iartă-mă să mergi în Grecia și să nu pui gura pe caracatița în vin, calamarii pane sau umpluți cu brânză feta și rumeniți la cuptor? Off, parcă aș da o fugă cu ai mei să le arăt ce înseamnă din punct de vedere culinar, țara din care doar ce s-au întors. Peisajele, plaja, marea, atmosfera, toate îți taie răsuflarea. Dar dacă nu le completezi cu mâncarea tradițională, lipsește ceva. Iar amintirea lor, se topește în grăsimea de la carnea de porc, zău.
Ador vacanțele! Orice oraș căruia îi trec pragul mă îmbie ca o adevărată gazdă să descopăr ce are mai bun și mai frumos. Exact ca atunci când mergi în vizită la cineva și îți arată albumele familiei. Este o adevărată provocare să aleg dintre zecile de obiective turistice, pe cele care îmi dezvăluie istoria, tradițiile și preocupările localnicilor. Desigur, un must-have într-o vacanță este și degustarea mâncărurilor tradiționale. Doar așa îmi pot forma o părere despre fiecare loc în care merg. Este un fel de mix, pe care dacă nu-l percep cum trebuie, nu rămân cu amintirile vizuale, olfactive, gustative și tactile, necesare pentru o bună clasare a vacanțelor în topul pe care îl realizez.
Cum ar fi să mergi la Viena și să nu mănânci celebrul șnițel și ștrudelul cu mere și înghețată? Sau să ajungi în Ungaria și să nu guști gulașul? Ori în Italia și să ocolești pizza, pastele, tiramisu și înghețata? E ca și cum n-ai fost acolo pe de-a-ntregul. Sau, ca și cum te-ai uitat la o emisiune despre vacanțe la televizor, dar nu ai simțit gustul locurilor respective, cu propriile-ți papile.
Iar de Turcia, ce să zic, numai când mă gândesc la ea, îmi lasă gura apă. Simitul crocant cu ayran dimineața, pe tot parcursul zilei să te răcorești cu înghețata din lapte de capră cu o consistență pe care smântâna noastră ar invidia-o, castanele coapte, friptura de miel aromată și fragedă, salatele lor ușor mentolate, peștele în pâine de pe malul Bosforului, halvaua, kataiful, rahatul sau baclavalele, sunt atât de tentante, încât acum, când mi-aduc aminte de ele, îmi vine să fug la aeroport și să aleg destinația Istanbul.
Fiecare țară are propriile rețete culinare, mâncăruri tradiționale, care completează imaginea de ansamblu pe care ne-o formăm despre ea. Eu una, când plec într-o țară în care n-am mai fost, caut cu câteva săptămâni înainte pe internet, tot ce mă interesează despre ea. Obiective turistice, mâncăruri tradiționale, locuri frumoase pentru fotografii spectaculoase sau modalitățile de divertisment.
Poate că mulți dintre noi merg în vacanțe în străinătate, doar pentru a mai bifa o țară pe harta lumii pe care o au acasă. Dar nu e suficient. Ghizii sau agenții de turism ar trebui să includă în ofertele lor și câteva detalii despre produsele tradiționale. Poate că mulți merg în vacanțe cu buget redus, dar și așa pot simți gusturile locului, dacă intră în restaurantele mici, de familie, în care au toate șansele să mănânce mai bine și să-și răsfețe papilele mai mult decât la localurile de fițe.
Ascultați o gurmandă, orice-ați face, oriunde mergeți, nu mâncați doar friptură de pui sau porc și cartofi prăjiți, că stricați tot gustul vacanței. Și e păcat să nu-i rămână aroma în sertarul cu amintiri, alta decât cea din propria bucătărie, când puneți fleica pe grătar. Dacă nu o să vă placă, pe mine să dați vina.
Maaaamă, mamă, mi s-a făcut o poftă de Grecia, ca aș pleca până acolo pe jos, desculță. Doar să gust un pic din brânza aia de capră, delicioasă de te lingi pe degete, și din musacaua cu vinete, scăldate în sosuri aromate. După fructele de mare nu mă topesc, dar o porție tot aș fi comandat dacă eram în locul părinților tăi. Măcar să știu ce pierd! :))
Și eu aș da o fugă mâine. Ador Grecia!