Am scris Vama-Veche, dar dacă mă gândesc mai bine, orice vamă din România este un portal. Iar universurile din cele două lumi, sunt complet diferite. Voi povesti experiența pe care am avut-o ieri, când am dat o fugă la bulgari.
Ideea cu portalul mi-a dat-o unul dintre prietenii cu care am mers la vecini, la o piscină senzațională. Și i-am dat dreptate, vama leagă două lumi total diferite. Spre bulgari, de exemplu, lucrurile stau cam așa. Am făcut o oră și jumătate de acasă până la Vama Veche, într-un trafic infernal. În Eforie Nord și Sud, dar și în Mangalia se circulă bară la bară pe un drum ce pare fără sfârșit și îți întinde nervii la maximum. La ieșirea din țară, nu am stat mai mult de jumătate de oră, dar s-au mișcat cu talent polițiștii de frontieră.
Cum am trecut însă de vamă, am intrat într-o cu totul altă dimensiune. Traficul era mai mult decât lejer, lumea foarte relaxată, prețurile rușinos de mici, serviciile ireproșabile, ospătarii amabili, mâncarea bună și proaspătă. O adevărată stare de vacanță, la care în țară nu pot ajunge.
Lipseau cu desăvârșire nervii, stresul sau senzația că ești furat. Când ești prioritatea agentului economic, simți asta. Și ți-e bine. Pentru că plătești și vrei să ți se ofere totul pe tavă. La noi însă, mulți ”oameni de afaceri” pun banii sau profitul dacă vreți, pe primul loc și atunci turiștii sau localnicii se simt neglijați. Și înșelați. Și nu greșesc deloc, așa este.
Ne-a luat groaza când a ne-am dat seama că este ora plecării. La întoarcere, cum am trecut linia de frontieră, a reînceput balamucul. Am circulat două ore bară la bară, cu aceleași blocaje pe care le întâlnim sezon de sezon și care nu își găsesc niciodată rezolvarea și evident, cu mulți nervi în trafic. Am realizat că fix asta ne lipsește când suntem în vacanță în destinații externe. Starea de nervi. Nimeni nu ți-i întinde nici la minimum, dar nici la maximum. Toți îți fac pe plac, pentru că ești oaspetele lor și trebuie să te simți bine.
Sunt curioasă dacă vom reuși vreodată să învățăm cum se face turismul în realitate. Nu spun că nu există și hotelieri, proprietari de pensiuni sau administratori de restaurante de la noi care au grijă de cei care le trec pragul și îi tratează foarte bine. Dar ei nu reprezintă majoritatea.
Ce voiam să întreb, portalul acesta de care vă spuneam, nu am putea să îl facem de la ușa locuinței și să trăim mereu într-un univers paralel? Unde viața este frumoasă și liniștită, iar lumea lipsită de stres?
Apropo, când vin vara la mare ministrii Transporturilor sau Turismului, ori când ajung premierul sau președintele țării, este păcat că aleșii de pe plan local nu îi plimbă cu mașina până în vamă, să simtă și ei senzația pe care noi o testăm permanent, aceea că îmbătrânești în trafic.
