Printesele papa salata

M-a scos Danul meu într-una din zilele acestea libere, la un restaurant care se vrea a fi ”de fițe”. N-aș fi vrut să merg acolo pentru că nu-mi spune nimic noua construcție, dar cel puțin am avut distracția asigurată. Nu era nicio trupă de stand-up comedy, evident. Erau însă multe ”prințese” care asigurau figurația, fără să știe asta. În fine, nu despre local este vorba, nici nu îi voi da numele. Ideea este că am văzut intrând acolo foarte mulți tineri care își asortau comportamentul cu localul în cauză.

Până a venit platoul cu fructe de mare pe care l-am comandat, am studiat amenajarea și persoanele care se perindau prin restaurant. La masa alăturată s-au așezat șase puștoaice însoțite de un tânăr. Care mai de care mai prețioasă. Toate cu ochii în telefon pentru a-și reface machiajul sau pentru a verifica like-urile primite pe Facebook. Când ospătarul să le-a luat comanda, fetele au cerut salată. Pe linie, să zic așa. Una Caesar, alta grecească dar fără ceapă, una cu vită și rucola, iar pe celelalte le-am uitat. Nu că ar avea vreo importanță. Regret teribil că nu i-am făcut o fotografie ospătarului. Expresia lui a fost de milioane.

Uimit că toate domnișoarele au vrut să mănânce aproape același lucru, le-a întrebat: ”Doar salată?”

Prințesele papă sălățică!” a răspuns prompt cea mai vocală dintre ele, care stătea în capul mesei. Culmea e că nu a spus-o pe ton de glumă, era foarte serioasă și credea ce spune. Probabil, tânărul care a luat comanda s-a întrebat dacă nu trebuia să le primească și cu un covor roșu, ceva. S-a fâstâcit și l-a întrebat pe băiatul care le însoțea, dacă dorește tot salată. El i-a răspuns că vrea doar apă, a zis că a păscut mai devreme. Cu greu mi-am stăpânit râsul, faza a fost de cascadorii râsului, zău. Am zâmbit pe ascuns, dar am râs în hohote până acasă. Fetele erau foarte serioase în postura lor de cliente de fițe, iar ospătarul prea rușinat că a făcut o gafă pentru a-și permite să zâmbească măcar.

Nu am făcut o fotografie, imaginați-vă doar cum arătau prințesele aplecate deasupra bolurilor de salată și mâncând tacticos, de parcă ar fi îngurgitat foițe de aur. Prea multe nu aveau să-și spună, conversau mai mult cu mâncarea din fața lor. ”E bună. Mai trebuie sare. Puțin piper n-ar strica.”

Nu mă înțelegeți greșit, n-am nimic cu puștii care ies în oraș să ia masa. Și fii-miu meu face asta când nu găsește nimic de mâncare prin casă sau când pur și simplu vrea să iasă cu prietenii la masă. Atitudinea acestor copii însă, mi s-a părut exagerat de prețioasă. Fetele se comportau ca niște cuconițe foarte importante și ieșeau în evidență prin modul în care se purtau. Era clar că nu jucau teatru și că își dau importanță peste măsură, cu orice ocazie.

”Sălățica” mea de fructe de mare asezonată cu legume perpelite la grătar n-a fost rea, dar nici senzațională. Mă așteptam la un curcubeu pe cerul gurii, ori să-mi danseze papilele de fericire, dar a fost mai slăbuță decât la o tavernă grecească. Am aflat apoi că bucătarul-șef nu era la serviciu, plecase în București de sărbători, iar copiii pe care i-a instruit au făcut și ei ce au putut.

O să vă povestesc însă cu lux de amănunte într-un alt articol, despre o altă salată cu fructe de mare pe care am comandat-o la vreo două zile distanță într-un pub, ce-i drept, nici pe departe la fel de fițos ca restaurantul de care vă povesteam. Rar am mâncat în viața mea ceva mai bun, deși am mers în foarte multe locuri. Sincer, îmi venea să-l iau acasă pe bucătar. Și acum îmi plouă în gură când mă gândesc la ea și merită toată lauda. Cum spuneam, nu fac reclamă, pur și simplu îmi exprim bucuria că am descoperit un loc în care se mănâncă super bine și-o să vi-l spun și vouă. Sunt mai multe, nu neg, dar curcubeul nu răsare peste tot.

Revenind la prințesele care papă sălățică, pot spune că sunt de lăudat. Atitudinea lor a fost de puștoaice răsfățate și figurante, dar faptul că se hrănesc sănătos și nu mănâncă noaptea mâncăruri grele, este de apreciat. Chiar mi-au adus aminte ce consumam eu la vârsta lor, indiferent de oră. Mă îndopam împreună cu prietenii cu hamburgeri, souvlaki ori sandvișuri cu șuncă și cașcaval și eram foarte fericiți.

S-au realizat multe studii despre motivele pentru care femeile mănâncă salată la prima întâlnire cu un bărbat. Unele au declarat că au impresia că în situația în care comandă doar o salată, bărbații vor crede despre ele că sunt slabe și sănătoase sau că femeia pare mai elegantă când mănâncă o salată decât o halcă de friptură. Potrivit studiului, femeile doresc să le transmită subliminal bărbaților anumite mesaje, prin ceea ce comandă la restaurant. Frunzele de salată ar putea însemna pentru posibilii viitori iubiți: ”Sunt frumoasă, atractivă, am grijă de mine”.

Nu același lucru se întâmplă în cazul bărbaților. Ei nu au astfel de idei preconcepute pentru a impresiona sexul opus. De altfel, un bărbat care comandă friptură este mult mai interesant decât unul care cere o salată fără dressing.

În fine, prințesele noastre nu încercau să impresioneze pe nimeni, doar își etalau figurile într-un loc potrivit pentru asta. Sincer, doar la noi am observat atâta aroganță în localurile mai pretențioase, în orice altă țară, oamenii se comportă absolut normal și natural, indiferent cât de scump ar fi meniul. Dar, cine știe, poate și acolo merg prințese, dar nu am avut ocazia să le văd.

Spread the love

Leave a Reply