Agora

Nu e vina copiilor noștri că s-au născut într-o țară căreia nu-i pasă de ei

By June 1, 2017 One Comment

1 iunie este despre bunăstarea și protejarea copiilor. Despre sănătatea și educația lor. Despre oferirea unei copilării fără griji. În teorie totul pare simplu, dar practica, indiferența și incompetența aleșilor ne omoară. Câteodată la propriu.

Din păcate, de 1 iunie îmi aduc aminte de toate datoriile pe care statul le are față de cei mici. De faptul că niciun guvern nu a respectat drepturile copiilor stipulate în Constituția României. Articolul 49 din legea fundamentală prevede asigurarea protecției și asistenței speciale a copiilor și tinerilor, acordarea de alocaţii pentru minori, ajutoare pentru îngrijirea copiilor bolnavi ori cu handicap, precum și obligaţia autorităților de contribui la asigurarea condiţiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa socială, economică, culturală şi sportivă a ţării.

Vorbe goale, nu-i așa? Niște cuvinte scrise negru pe alb, fără nicio însemnătate pentru cei care ne conduc.
Păi să le luăm pe rând. Deși educația este esențială, în 27 de ani au fost închise multe școli și nu s-a construit niciuna. Țara ne vrea proști, e o vorbă. Și pe bună dreptate, când vezi că de atâta timp statul nu a fost preocupat să construiască grădinițe, școli, creșe sau licee, la ce altceva te poți gândi? Că trebuie să existe mulți asistați social care să nu gândească dar să voteze cu cine li se spune. Zeci de reforme ale învățământului au făcut miniștrii care s-au perindat la Educație, până au ajuns la performanța de a-l distruge. Și-atunci, cum naiba mai spun ei că le pasă de copii? Este evident că-i doare-n bască.

Există copii care trăiesc într-o sărăcie lucie. E dureros să auzi că avem minori care în viața lor n-au mâncat o bomboană. Sau un fruct. Ori care nu merg la școală că n-au cu ce să se îmbrace ori să se încalțe. Doare al naibii de tare. Iar preoții și primarii din localitățile în care ei își duc traiul chinuit nu îi ajută întotdeauna. Norocul unora dintre ei nu este statul care ar trebui să îi protejeze și să le ofere o copilărie lipsită de griji. Sunt ONG-urile preocupate să îi înscrie pe micuți la școală sau la grădiniță. Să le ofere rechizite, ghiozdane și tot ce le trebuie pentru a nu le fi rușine să meargă în comunitate desculți și cu hainele rupte.

O să-mi spuneți că se poate și mai rău. Desigur, dar în cele mai multe țări, copiii trăiesc mult mai bine decât aici.
Dacă minorii ar fi tratați cu dezinteres doar în domeniul educației și administrației locale, situația ar fi mai ușor de acceptat. Dar și în sistemul sanitar ei se lovesc de aceleași probleme generate de incompetența și lipsa de perspectivă, de viziune a aleșilor.

Niciodată nu ne-am confruntat cu o lipsă a vaccinurilor pentru bebeluși cum s-a întâmplat în ultima perioadă. Iar când auzi că micuții care au cancer, leucemie sau alte boli grave își caută sănătatea în străinătate pe bani grei pe care părinții îi împrumută pentru a-i ține în viață, ți se rupe sufletul. Politicienii însă, la fel ca mulți medici, au devenit imuni la astfel de probleme. Sunt prea frecvente cazurile și nu reușesc să gestioneze bugetele pentru a le oferi bolnavilor servicii sanitare de calitate. Câți bebeluși nu au murit în spitale datorită indolenței celor pe care i-am ales, cel mai concludent caz este al celor care au ars de vii la Maternitatea Giulești. Mulți minori mor de cancer, fără să mai aflăm de ei, pentru că statul nu le asigură tratamente performante. Și asta, în condițiile în care în străinătate ar avea șanse la viață. Sunt condamnați mulți dintre cei ai căror părinți nu au bani pentru a le oferi cele mai bune servicii. Și umiliți până la sângerarea sufletului.

Mi-aş fi dorit să scriu ceva frumos și pozitiv despre modul în care este sărbătorită Ziua Internațională a Copilului în orașul meu. Să vă spun că măcar în această zi, autorităților locale le pasă de copii. Dar nu e deloc așa și nu pot fi ipocrită. Am văzut că primari din alte orașe din țară și chiar de la sate, au avut grijă să marcheze Ziua Copilului. La noi însă, doar Consiliul Județean a anunțat că va oferi gratuitate pentru cei mici, în toate instituțiile de cultură pe care le are în subordine.

Dar primăria? Primăria doarme în papuci și nu organizează nimic. Umilință mai mare ca autoritățile locale să nu organizeze nimic de Ziua copilului, nu cred că există pentru copii. Ne-a spus edilul-șef că a intenționat să facă un eveniment de amploare, că are un buget de 150.000 de lei, dar a fost anulată procedura de atribuire a contractului pentru că s-a înscris o singură firmă. Și a rămas cu banii în buget. Ce vină au copiii, ne întrebăm cu toții. Că s-au născut aici, probabil. Nu au parcuri frumos amenajate, nu se pot bucura de locuri de joacă așa cum există în alte țări, nu au un spital dedicat, nu au săli de sport, iar la școală se înghesuie peste 30 într-o clasă. Cât despre cei cu dizabilități, ce pot spune, ei nici nu există în ochii aleșilor noștri. Pentru muți dintre ei, acești copii sunt defecți și investesc în ei mai puțin decât în câinii maidanezi. Mi-e rușine pentru ei și umilința pe care trebuie să o îndure.

Norocul copiilor noștri este că i-am învățat să nu aștepte pomeni de la autorități. Facem tot posibilul să le oferim tot ce vor și le spunem că nimic nu este gratuit în viață. Oricum, ei nu contează pentru mulți dintre aleșii noștri. Ne au pe noi, altfel ar fi pe cont propriu.

La mulți ani, copiii! Vă doresc o viață mai bună în țara voastră, cu autorități cărora să le pese de voi, să vă respecte și să citească foarte atent Constituția României, pentru a vă oferi toate drepturile stipulate în aceasta. Uitându-mă însă la incompetența politicienilor, nu mi-e greu să îmi dau seama că aceste lucruri nu se vor întâmpla prea curând.

Share

One Comment

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Auris Luca

Auris Luca

Journalist, travel and lifestyle blogger, storyteller and copywriter