Îmi plac mult medicii care spun lucrurilor pe nume. Care își asumă declarațiile făcute și nu își păcălesc pacienții doar de dragul de a le mai trece pragul. Doctorul Simona Tivadar, medic boli nutriție, diabet și metabolism este unul dintre ei. Chiar dacă este criticată de unii pentru că le spune verde-n față că homeopatia este apă de ploaie sau că detoxul e o bătaie de joc, ori că părinții sunt vinovați pentru obezitatea copiilor, mulți alții îi dau dreptate și îi ascultă sfaturile. Am avut plăcerea să discut cu dr. Simona Tivadar în cadrul unei emisiuni pe care am realizat-o la Radio Sky și vă ofer câteva dintre sfaturile pe care le-a dezvăluit, în speranța că vă sunt de ajutor și vă ajută să vă schimbați obiceiurile nesănătoase.
Mulți părinți își duc copiii la școala situată la câteva sute de metri cu mașina pentru a nu-i obosi pe micuți. Este o situație normală?
Un copil sănătos are atâta energie cât să culce doi adulți într-o zi. Nu-i destul că îi ținem închiși în apartamente de bloc și tot timpul le spunem să nu facă zgomot ori să sară că îi deranjează pe vecini? Generația mea a crescut în parcuri, în grădini, în curtea blocului, în timp ce copiii noștri cresc, săracii de ei, ca niște handicapați, închiși în casă, fără să facă zgomot. Va fi un dezastru total când acești copii vor deveni adulți.
Obezitatea infantilă este o problemă importantă în societatea noastră?
În doar 27 de ani de abundență pe rafturi, am ajuns pe locul 2 în Europa la obezitate infantilă. Acești copii sunt condamnați la o existență îngrozitoare și plină de frustrări, în care toată viața ei vor avea un aliment la care să se uite lung, o să îl considere interzis, periculos, o să îl mănânce cu vină, pentru că părinții lui nu i-au lăsat să alerge și i-au îndopat cu sucuri.
Surplusul de kilograme la copii poate declanșa diabetul de tip 2, care, până în urmă cu 40 de ani era considerat ca fiind exclusiv boala adultului. Chiar așa se numea, diabetul bătrânului sau diabetul gras. Acum însă, avem tineri de 17, 20, 25 de ani care au tulburări de glicoreglare și diabet zaharat din cauza obezității și din cauza sedentarismului.
Ce ar trebui să știe părinții despre alimentația copiilor și care sunt greșelile pe care le fac?
În primul rând, părinții se prefac că nu înțeleg că modelul pentru copil este ceea ce se întâmplă în casă. Ei mănâncă dezordonat, mănâncă încontinuu de zici că vine marea foamete. Intră în casă și până nu adorm profund, cred că și în primul somn mestecă câte ceva. Și toată ziua crănțănesc nuci, alune, fistic, semințe, migdale, biscuiți, pe dracu, pop-corn. În alimentare, în hipermarketuri, sunt sute de produse necomestibile sau de mâncat în anumite situații foarte speciale. Chiar și nucile, fisticul, alunele conțin foarte multe grăsimi și calorii și trebuie consumate cu moderație. Abuzul de orice, nu contează că este ceva bun, sănătos, natural, este un abuz care te îngrașă, te îmbolnăvește și te omoară. Nu există alimentul care să fie sănătos aprioric.
Dacă părintele crănțăne încontinuu și copilul va ronțăi încontinuu, iar atunci când este în creștere dezastrul este mult mai mare decât la un adult la care creșterea s-a încheiat.
Mulți părinți le oferă copiilor recompense, de cele mai multe ori dulciuri. Știm să ne hrănim corect copiii?
Sunt uluită că este o Românie ruptă, în care, pe de o parte întâlnim această isterie legată de diversificarea copilului, de ceea ce mănâncă minorul, iar asta se termină destul de subit în jurul vârstei de 3 ani, când, părinții epuizați plasează această problemă privind hrana copilului, grădiniței sau școlii. Veșnic îi aud pe părinți spunând că habar n-au ce produse consumă copiii la școală sau grădiniță. Ori spun că nu pot interveni și că le dau micuților ceea ce le place. Copilul acela te are doar pe tine, să-l aperi și să-l educi. Educația înseamnă niște frustrări. Sigur că e dificil să îi explici unui copil de ce un produs care se consumă în jurul lui poate fi nesănătos. Și atunci, micuții pot fi păcăliți.
Copiii nu au salariu, ei mănâncă fix ce li se dă. Și sunt copii din familii sărmane care, săracii, mânâncă doar tocană de cartofi. Și se bucură când văd tocana aia de cartofi, nu s-au plictisit de ea și nu fac mofturi, pentru că sunt flămânzi. Și sunt mulți copii flămânzi în România, din păcate.
Mâncarea bio a devenit o modă, dar aerul poluat pe care îl respirăm, cum ne afectează?
Responsabilitatea față de mediu în România este zero, dar absolut zero, ca dovadă halul de mizerie și de poluare în care trăim. Eu constat că mai ales mamele, femeile tinere în general, sunt înnebunite după alimentele naturale, de la țărani, dar le doare fix în spate de calitatea aerului pe care îl respiră. Atmosferă avem una singură. Alimentele ni le putem alege. Nu ne plac de la coana Mița sau o anumită fermă, ne ducem la altă fermă. Asta putem alege. În schimb, atmosfera pe care o respirăm și pe care n-o putem alege, este ținta batjocurii infinite, inclusiv din partea acestor oameni căzuți pe jos din dragoste pentru produsele naturiste.
Oamenii ar trebui să stea să se gândească și să aibă activități mai coerente. Suntem o țară extrem de birocratică ce taie copaci de pomană, pe care să-i facă hârtii ce nu folosesc nimănui, suntem o țară care nu își protejează rezervațiile naturale, o țară înecată în gunoaie pe care fix pe toate o să le mâncăm și o să le respirăm. Și mămicile care își imaginează că nu o să se întâmple chestia asta să se gândească de 7 ori. Fix chestia asta o să se întâmple și copiii lor vor fi, din păcate, victime expuse dacă nu se întâmplă ceva. Eu m-aș mobiliza mai degrabă în această direcție, pentru că mâncarea pot să mi-o aleg și la mâncare pot să decid, dar trebuie să fac ceva într-o formă sau alta și să fiu mai responsabil cu mediul înconjurător.
