Mulți mă întreabă dacă Auris este numele meu real. Da, este, și eu m-am obișnuit mai greu cu el. Asta, până i-am aflat proveniența, apoi mi-a plăcut. Dar aici nu este vorba de numele meu. Bine, v-am făcut curioși și nu vă las acum să vă imaginați câte-n lună și în stele. Vă spun pe scurt și apoi trec la lucruri mai serioase. În cazul de față, la subiectul probei. Puțini știu că prenumele meu are o poveste. E mai altfel, dar a fost ales de mama, care citea romanul ”Necunoscuta” de Ion Grecea când era însărcinată. Personajul principal era o jurnalistă, Auris Bunescu. Pe mine, m-a chemat Auris Bonea înainte de a mă căsători. Și ulterior, ca o paranteză, vă spun că am devenit jurnalistă. Destinul, ce să-i faci, nu te pui cu el.
Ștampila, jucăria mea preferată
Când am fost suficient de mare să înțeleg cartea respectivă, părinții mi-au dat-o să o citesc. Mi-a plăcut mult și am ținut cu orice preț să am o ștampilă cu numele familiei, pe care am aplicat-o pe prima pagină. Nu voiam ca ”Necunoscuta” să se piardă, trebuia să o însemnez cumva, să știe oricine că este a mea. Că, într-un fel, este documentul meu de naștere, la fel cum e certificatul. Ștampila pe care o poartă și acum, deși s-a mai șters în timp, iar filele s-au pătat, certifică, fără urmă de îndoială, faptul că acea carte îmi aparține. Așa cum sunt și actele casei, de exemplu. Semnificația și importanța sunt, desigur, diferite. Dar mie îmi place să văd ștanța cu fostul meu nume de familie, pe cartea care mi-a dat prenumele.
De atunci, a început să îmi placă foarte mult ștampila mea. Aveam impresia că îmi oferă autoritate și credibilitate. În plus, eram singura în cercul de prieteni și colegi care deținea un astfel de obiect. Îmi marcam caietele de la școală și manualele, ba chiar o aplicam și pe tricourile albe sau pe bentițele pe care le uram. Credeam că le ajut să devină mai interesante. Recunosc, reușeam să atrag privirile și invidia colegilor.
Când am mai crescut, mergeam în discoteci și mă întorceam acasă cu mâna ștampilată. Nu am fost de acord cu acest mod de utilizare a obiectului care-mi era atât de drag. Nu mi-a plăcut niciodată această metodă aplicată de cluburi de a-i recunoaște pe cei care au plătit intrarea. În plus, îmi lua ceva timp să curăț tușul acela rezistent și se pierdea tocmai simbolistica ștanței, aceea de a rămâne în istorie.
Mai târziu, am trecut de la ”amuleta” mea cu mâner din lemn, la ștampila Colop. Altă viață! Pot să o plimb după mine fără să mă murdăresc și are propria tușieră încorporată. Când mi-am făcut firmă și am intrat în posesia ei, o aplicam cu atâta delicatețe pe documente, de parcă puneam sigiliu cu ceară.
Atât de colorate, că le putem asorta cu ținuta
În prezent, Colop România și-a diversificat atât de mult gama de produse, încât îți ia ore bune până alegi o ștampilă. Pentru firme, pentru medici, avocați, ștampile ecologice, ba chiar și cu protecție antibacteriană sau cu plăcuță de text pentru personalizare. Imaginația celor care le-au creat nu are limite, tocmai de aceea alegerea este dificilă. Dacă mai punem la socoteală și culorile, devine cu atât mai grea misiunea de a cumpăra una. Trebuie să te gândești cu ce culori te îmbraci mai des, pentru a le asorta cumva cu instrumentul de marcare a documentelor, doar nu te faci de râs când mergi la o insitituție cu un costum maro și o ștampilă roz. Pfff! Decizii, decizii…
Fie vorba între noi, nu mi-ar displace nici un inel cu piatră gravată, un sigiliu sau o pecete, instrumente folosite în antichitate și date uitării din secolul XX, când a apărut obiectul minune. Oricum ar arăta, ideea este că oamenii au fost conștienți, încă din cele mai vechi timpuri, de faptul că documentele sunt foarte importante și trebuie validate și oficializate.
Colop. Colop. Colop.
Colop pe linie. V-am spus deja că ștampila mea este de la Colop. Mi-am întrebat și prietenii, colegii și partenerii de afaceri ce fel de ștampile folosesc. M-au privit de parcă mă strâmbam la ei. Colop, evident! Asta mi-au răspuns toți. Unii, erau încântați, la fel ca mine, de gama diversificată de ștampile, alții, de faptul că această firmă oferă soluții pentru marcare individuală. Așa am aflat de exemplu, de la un prieten care este crescător de păsări, că și-a luat de la Colop o ștampilă specială, cu tuș alimentar, cu ajutorul căreia marchează pe ouă toate informațiile pe care trebuie să le știe cumpărătorii. Altul, care are o firmă de curierat, spune că preferă ștampilele cu text predefinit pentru ca angajații să poată bifa mai repede coletele.
Cât trăiește, omul învață. Nu m-am gândit niciodată că există și astfel de întrebuințări pentru o ștampilă. Citeam pe site-ul Colop, că obiectivul companiei este de a oferi ștampile pentru nevoile tuturor. Sincer, oricât de mult îmi plac, n-am auzit până acum de datiere și numărătoare, producție prin gravură Laser sau polimerizare UV, de ștampile electronice, ecologice sau cu amprentă de carbon neutră. Eu când v-am spus că n-o să știți ce alegeți și o să vă puneți mâinile în cap când veți vedea oferta, nu m-ați crezut. Nu-i nimic, v-am pregătit psihic, să știți ce vă așteaptă. Să mai adaug și alte informații, cum ar fi că sunt fabricate în Austria și Cehia și că firma Colop este lider în domeniu în privința protecției mediului și realizează ștanțe din plastic reciclat sau din biopolimeri biodegradabili? Nu mai spun nimic, vă las pe voi să aflați.
Articol scris pentru concursul Superblog 2017.
