Sufletisme

​Partidele, fabrici de dumnezei

By June 23, 2017 No Comments

Trăim în țara în care doar membrii de partid sunt deștepți, ne conduc și au acces la funcții publice. De fapt, așa se cred, în realitate n-au dovedit nimic în ultimii 27 de ani. Bine, fie, există și excepții. Nu greșesc deloc însă, dacă afirm că fiecare formațiune politică își adună în jurul ei, propria pepinieră de incompetenți. Sunt utili partidului și îi aliniază precum perdelele forestiere pe marginea drumurilor să facă umbră partidului. Și să camufleze mizeria din interior. Să nu permită scurgerea zoaielor, dar nici a banilor publici către firmele neprietene.

Politicienii spun că suntem răutăcioși. Și că oricine are acces într-un partid. Perfect adevărat! Nu e nevoie de o pregătire specială pentru a deveni membru. Nici premiul întâi în școală nu te întreabă careva dacă ai luat. În toate formațiunile, cantitatea este esențială, nu calitatea. Bine, dacă e să aprofundăm problema, descoperim că și calitatea are rostul ei. Mă refer la cea a pupăturilor în fund aplicate șefilor ierarhici.

Mulți întreabă de ce oamenii citiți nu intră în partide. Răspunsul e foarte simplu. Când banii sunt cei care dictează cine obține funcțiile importante, nu media din facultate, nu calitatea și competența oamenilor, intelectualii spun pas. Nu se simt reprezentați de persoane care vorbesc despre interesul național doar pe la televiziuni, în timp ce preocuparea lor principală o reprezintă cățărarea pe funcții cât mai înalte fără posibilitatea de a lăsa ceva în urmă în afară de găuri. În bugetul statului.

Spuneam că partidele sunt fabrici de dumnezei. Divinitățile supreme sunt în guvern și în parlament. Ele decid cum sunt folosiți banii publici și care este destinația lor. Iar când privim către sistemul sanitar sau de învățământ, vedem un abis și ne ia cu amețeală. Sub miniștrii-dumnezei există secretari de stat, un fel de sfinți, dar cu numele, nu și cu fapta. Urmează parlamentarii, primarii, șefii de consilii județene, directorii sau șefii de secții, direcții etc. Fiecare dintre ei ajunge într-o funcție doar pentru că a dat dovadă de bună purtare în partid. Și a cotizat suficient, astfel că și-a meritat cu vârf și îndesat funcția. Problema e că noi, oamenii de rând, suntem victime colaterale în fața acestor falși dumnezei, sfinți sau mini-zei, care ne tratează ca pe ultimii păcătoși.

Chiar azi am aflat cum era cât pe-aci să îi fie distrusă afacerea unei prietene dintr-o comună constănțeană, doar pentru că nu a acceptat să își bage partidul nasul în firma ei. Au desființat-o pur și simplu, în condițiile în care femeia își vedea de treaba ei și nu deranja pe nimeni. Când te confrunți cu tot felul de mizerii, amenințări, înscenări și pumni în gură de la primar și acoliții săi, parcă îți vine să te duci naibii pe câmpii și să nu te mai întorci. Îmi spunea prietena mea că nici pe vremea lui Ceaușescu nu era atât de rău. La țară, nici să glumești sau să spui un banc politic nu poți, totul se interpretează și tăbară partidul pe tine încercând să te fac mic, mic, mic, iar dacă reușește să îți desființeze firma, apreciază că a mai înregistrat un succes.

Share

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Auris Luca

Auris Luca

Journalist, travel and lifestyle blogger, storyteller and copywriter