Cu un tutu ne suntem toate datoare

N-am fost genul de fată care să-și dorească rochie de mireasă încărcată cu voal și să viseze o nuntă ca-n povești. Mereu am vrut să mă îmbrac în blugi la nunta mea. Nu pentru că ar fi o zi ca oricare alta, dar doream să-mi fie bine și comod, să nu-mi rup picioarele pe niște tocuri imense și să am doar prietenii alături. Când am ajuns cu Danul meu în urmă cu 20 de ani la Starea Civilă, discuția a fost cam așa:
Portarul: – Voi unde mergeți?

– Să ne căsătorim!

– Și cine-s mirii?

– Noi, nu se vede?

– Nu!!!

– Zi merci că n-am venit cu blugii rupți, așa cum intenționam.

Omul şi-a făcut cruce și a mormăit ceva printre dinți, apoi ne-a lăsat să ne facem damblaua. N-a fost mare lucru, i-am dat autografe ofițerului de stare civilă și am spus da-urile de rigoare. Apoi ne-am luat cei 4 martori şi-am dat o mega-petrecere acasă.

Ideea de fetiță Barbie a fost departe de mine, păpușile nu scăpau din mâna mea netunse, pe toate le ciunteam și-mi exersam netalentul meu de stilistă. Când părinții mergeau la nunți nu-i însoțeam niciodată, nu-mi plăceau și nici acum nu le agreez. Prea multă muzică populară și persoane pe care nu le cunosc, dornice să iasă din cotidian bârfind cu nesaț. Ați prins ideea, eram copilul care prefera să se joace cu băieții și căruia delicatețea balerinelor îi era necunoscută și indiferentă. Și am dormit așa în ignoranța mea, până acum o lună când am intrat în grupul Pisicile Aristocrate. Am alergat 24 de ore pentru autism cu ele, iar ce ne definește sunt culoarea, sufletul mare și veselia.

Azi am fost invitate la Medgidia să participăm la Zilele Curcubeului Cunoașterii, un eveniment prin care s-a dorit ca autoritățile și localnicii să conștientizeze faptul că există copii cu autism și alte tipuri de tulburări, care trebuie ajutați, susținuți și iubiți. Iar Pisicile Aristocrate au făcut un drum până la Medgidia pentru a împărți veselie și culoare, bomboane și zâmbete.

Prezența Pisicilor Aristocrate este atât de pozitivă și optimistă, încât am fost chemate să participăm și la alte evenimente caritabile. Următorul la care am fost invitate este pentru o fetiță în vârstă de 5 ani bolnavă de leucemie. Îmi doresc din tot sufletul ca acel copil să fie bine, iar noi să îi aducem o rază de speranță și un zâmbet pe fața ei drăguță. Totul a început de la niște fuste colorate și dorința de a-i ajuta pe copiii cu probleme, iar Pisicile Aristocrate nu se vor opri aici.

Pornisem de la tutu și m-am pierdut pe drum. Ce voiam să vă spun este că ne plac balerinele și fustele lor. Probabil multe fetițe visează la un tutu, iar dacă nu le-au dat părinții la balet rămân în subconștient toată viața cu dorința de a purta o fustă scurtă și creață din voal.

Noi, pisicile, ne-am dorit atât de mult să participăm la Curcubeul Cunoașterii, încât ne-am făcut singure fustele. Că am adus o pată de culoare și de bună-dispoziție ne-a fost clar în momentul în care  participanții au vrut să se fotografieze cu noi.

Ce pot să vă spun este că ar fi păcat să vă înfrânați dorințele și să rămâneți dar cu visele. Vreți un tutu, faceți-vă unul. Costă doar 20-30 de lei iar modele găsiți pe YouTube câte vreți. Chit că îl purtați prin casă și vă admirați în oglindă, tot e ceva, măcar v-ați mai îndeplinit un vis.

Ce-ar mai fi viața dacă nu am face și ce ne place?